Știi și câștigi sănătate: Mărțișorul, talismanul norocos

Mărțișorul, obicei care la 1 Martie marchează venirea Primăverii și înnoirea naturii, este simbolizat printr-un fir alb-roșu împletit, având rol protector împotriva bolilor şi nenorocului.

 

Luna Martie este legată de tradițiile Mărțișorului, de unde îi vine și numele popular de Mărțișor, Mărțug, Mărțiguș sau Marț. Legendele spun că Marț, unul dintre cei 12 fii ai anului, a luat câte o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi depăşi toţi ceilalţi fraţi. I se mai spune și Germanar –Încolţitorul, pentru că în această lună, natura începe să prindă viaţă şi culoare. Prin oferirea de mărțișoare, omul doreşte să echilibreze principiile contrare şi complementare care îi guvernează Universul, precum viaţa-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificaţii cuprinse în albul şi roşul şnurului.

Conform studiilor etnologice, mărţişorul este strâns legat de tradiţiile Anului Nou, sărbătorit în trecut în luna martie, ca formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative şi astronomice.

La romani, mărţişorul, ca obiect simbolic, a fost alăturat Dochiei, personaj mitologic, a cărei zi era sărbătorită la 1 martie. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre şnurul de mărţişor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. Acum încep şi zilele Babelor – zilele Martei sau Dochiei , tradiţie îmbogăţită de poveşti ce ilustrează lupta dintre iarnă şi primăvară, dintre întuneric şi lumină.

 

Mărţişorul reprezintă un vechi obicei cu caracter lunar şi feminin, ale cărui origini se pierd în negura timpului, dar prezența acestei sărbători atât la români cât și la bulgari și la albanezii din Balcani (sub numele de Mărteniță) este legată de substratul comun daco-tracic. Obiceiul se practica la fiecare început de primăvară, având rol protector împotriva bolilor şi nenorocului.

Mărțișorul tradiţional este o amuletă alcătuită dintr-un bănuţ de argint, prin care trece şnurul ale cărui culori simbolizează: albul – puritatea începutului, roşul – atribut al vitalităţii (sănătate, frumuseţe sau iubire), dar şi victoria soarelui asupra frigului, care marchează renaşterea naturii. Prin oferirea de mărțișoare, omul doreşte să echilibreze principiile contrare şi complementare care îi guvernează Universul, precum viaţa-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna.

Mărțișorul se poartă la mâna stângă sau în piept, toată luna martie, după care se leagă de ramura înmugurită a unui pom roditor. Dacă pomul nu rodeşte în acel an, e semn că norocul stă la distanță.

 

Cercetările arheologice efectuate pe teritoriul României au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărţişorul, datând din urmă cu aproximativ 8.000 de ani. Acestea erau nişte pietricele vopsite în alb şi roşu, perforate şi aranjate alternativ, care erau purtate la gât sub formă de coliere.

O variantă de mărţişor autentic românesc presupune ca şnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului și femininului, prin intermediul şnurului, reprezintă reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric şi cosmic, susțin etnologii.

În unele sate din Moldova şnurul era confecţionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului. Există chiar mărţişorul tricolor, în două variante cromatice: roşu, alb şi verde sau roşu, alb şi negru. Mărțișorul tricolor este folosit de românii din satul Hagi-Curda din Ucraina și moldovenii stabiliţi în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea.

 

În credinţa populară, Mărţişorul are o funcţie magică, protectoare într-un prag temporal – primăvara – şi o funcţie festivă, care marchează o dată importantă din calendarul popular, căci el este supranumit Cap de primăvară. Mărţişorul se prindea în coarnele animalelor sau la intrările în gospodărie, în casă sau în grajd, cu credinţa că poate asigura sănătatea și belșugul în anul vegetaţional şi agrar ce urma.

Mărţişorul are o semnificaţie afectivă aparte, de împărtăşire a bucuriei începutului primăverii şi de comunicare a afecţiunii pentru persoanele cărora li se dăruiesc mărţişoare. Iniţial, şnurul împletit, un fir roşu şi unul alb, era confecţionat de femei şi oferit în familie şi în comunitate, dăruit în principal persoanelor de sex feminin. Astăzi este dăruit de bunici/părinţi/naşi copiilor pentru a fi sănătoşi, de flăcăi fetelor pentru a fi frumoase şi drăgăstoase, de bărbaţi femeilor, de copii mamelor, bunicilor, rudelor, de fete şi femei altor fete şi femei. În unele zone din Moldova şi Transilvania este dăruit şi bărbaţilor.

În Bucovina, femeile oferă mărțișoare bărbaților. La începuturi, fetele le legau băieţilor necăsătoriţi o aţă albă și una roșie la încheietura mâinii, pentru a fi feriţi de primejdie atunci când merg să muncească sau să vâneze. Cum acest obicei avea loc la începutul primăverii, a fost înlocuit cu timpul cu mărţişorul de 1 Martie.

 

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până astăzi, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. Element de patrimoniu cultural imaterial, Mărţişorul a fost înscris de UNESCO în anul 2017, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii în urma candidaturii unui dosar multinaţional depus de România, Bulgaria, Macedonia și Republica Moldova.

Una dintre lgende ne spune că a fost odată un om sărac, care confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe şi hăinuţe, pe care apoi le vindea la piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au terminat materialele, omul a căutat prin casa sărăcăcioasă şi tot ce a mai găsit au fost două şnururi de aţă albă şi roşie. Neştiind ce să facă cu ele, le-a rupt şi le-a împletit. Apoi a făcut un mic tablou pe care a prins şnuruleţul. Era foarte mândru de ce realizase și pentru că era chiar prima zi a lunii martie, s-a gândit să-i dea acelui obiect numele de „mărţişor”. Și aşa a fost inventat mărțișorul, acest simbol al primăverii, despre care s-a dus vestea.

 

O altă legendă legată de mărţişor spune că, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat că, într-o poiană, sub o tufă de porumbari, răsărise un ghiocel, de sub zăpadă.

Ea s-a hotărât să îl ajute şi a început să dea la o parte zăpada şi să rupă ramurile spinoase, dar sora ei, Iarna, care nu se îndura să lase Primăvara să vină în lume, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea.

Ca să apere floarea plăpândă de viscol și ger, Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei. S-a rănit însă la un deget, din cauza mărăcinilor. O picătură din sângele ei fierbinte a căzut peste floare şi a făcut-o să reînvie.

În acest fel, Primăvara a învins și Iarna a fost alungată, iar întrepătrunderea dintre albul zăpezii și roșul sângelui a inspirat șnurul mărtișorului, simbolizând ziua de 1 martie, odată cu care, cel puțin din punct de vedere calendaristic, primăvara își reintră în drepturi.

 

O legendă născută din basmele românești spune că Soarelui îi plăcea să coboare adesea pe Pământ preschimbat într-un frumos flăcău, pentru că-i plăcea să dănțuiască în horele de prin sate. Aflând despre acest obicei al Soarelui, un balaur fioros i-a luat urma pe pământ și l-a răpit, închizându-l într-o temniță a castelului său.

Întrucât astrul solar nu s-a mai arătat pe cer, cerul s-a întunecat, păsările și-au oprit cântecele, iar copiii și-au pierdut harul râsului. S-a ivit atunci un tânăr temerar, hotărât să elibereze soarele din robie. Mulți oameni s-au alăturat viteazului fecior și i-au dăruit puterile lor, astfel încât să poată ieși învingător în lupta cu monstrul.

Tânărul a făcut drum lung până la castel. A mers încontinuu, vara, apoi toamna, și tot mergând s-a facut iarnă. Când tocmai se termina iarna, a ajuns la castelul balaurului pe care l-a chemat în luptă dreaptă.

După o luptă pe viață și pe moarte, feciorul a reușit să-l înfrangă pe balaur și să izbăvească soarele din temniță. A fost însă grav rănit, iar sângele izvorât din rănile sale adânci s-a scurs peste imaculata zăpadă, iar înainte ca primăvara să se facă simțită, tânărul și-a dat duhul.

Pomii au înverzit și au înflorit, păsările și-au trimis cântecele fericite către ceruri, iar copiii și-au adus aminte a râde în hohote. Oamenii nu au uitat însă vitejia și dăruirea viteazului care eliberase soarele și, la începutul fiecărei primăveri, au început a împleti șnurul mărțișorului (un nume de alint al lunii martie) dintr-un ciucur roșu, aducând aminte de sângele vărsat de fecior, și un ciucur alb, culoarea neîntinată a zăpezii, pentru a marca astfel primăvara, dragostea de viață și de frumos, puritatea, gingăşia, sănătatea și curajul.

 

Tudor Arghezi scria despre Mărţişor că „… La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nici nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă dinainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea, şi nu era niciun leac şi niciun suliman. Acum vreo sută de ani, credinţa că adierea primăverii pătează era în toiul ei.

Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând farmece şi făcând de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun, încât cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. Dacă ştie ce spune chivuţa, vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zintai de mart. Dacă mai spunem că firul era roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt dar şi de deochi.

Un giuvaergiu, ca să-şi vândă firele vindecătoare mai iute, avu ideea să atârne de ele câte o mărturie, care a intrat în preţ. Pe când se plătea firul, bijuteria era gratuită. Regula s-a stricat când bijuteria începu să fie vândută, devenind gratuit firul de mătase. (…) În nicio țară, pe unde am trecut, n-am văzut zitaiul de martie sărbătorit, nici în calindar, nici cu firimituri scumpe spânzurate la gâtul fetelor şi la mâna lor. Pandantivul e altceva, şi amuleta aşijderea. Profesorul de istorie ar fi fost îndreptăţit să-mi răspundă că originea mărţişorului ar fi salba ori cercelul urechii. Între doi cercei, aninaţi acolo, i se cuvine şi Radei şi Domniţei un al treilea strop de diamant, dedesubtul bărbiei şi în despicătura sânilor din horbota şi cămaşe”.

 

Astăzi, semnificaţiile principale ale Mărţişorului sunt de natură simbolică. Amuleta însoţitoare a şnurului particularizează mesajul simbolic şi alegoric al mărţişorului (floarea – frumuseţea, coşarul şi potcoava – purtătoare de noroc, fluturele- gingăşia). Păstrarea şi transmiterea obiceiului de a dărui şi primi acest simbol al sosirii primăverii este încurajată prin învăţare informală, în cadrul familiei, în ateliere de creaţie, în cercuri şi programe şcolare.

Cei mai renumiți meșteri populari din Buzău întâmpină primăvara cu mărțișoare inedite, lucrate manual, expuse la Galeriile de Artă, sub egida Centrului de Cultură și Artă. „Cap de afiș” la acest „festival” al Mărțișorului tradițional este Amelia Papazissu, unul dintre tezaurele umane vii ale Buzăului și ale României confirmat de UNESCO, ambasador de elită al tradițiilor populare buzoiene, atât în țară cât și în străinătate.

Atmosfera de poveste a Mărțișorului creată de meșterii populari este completată astăzi de Ansamblul Folcloric „Plaiurile Mioriței”, alături de de artiștii Ion Băicuș, Diana Ștefănescu, Angela Lazăr și Sabin Lupu, care oferă buzoienilor astăzi, 1 Martie, începând cu ora 09.00, un spectacol de muzică populară online.   

Preluat de lumea urbană şi devenit modă, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier şi podoabă, ţinut la piept, primit ca suvenir.

 

Tradiții și superstiții legate de mărțișor

* Se spune că cea/cel care îşi leagă la mână șnurul alb/roșu pe 1 şi îl poartă până la 9 martie, fără să-l dea jos de la mână (în unele zone se poartă toată luna martie, până la Florii sau până când vede un copac înflorit), va avea noroc tot anul. Mărțișorul îi conferă purtătorului sănătate, îl ferește de deochi și-l apără de boli.

* Mărţişorul se leagă într-un singur nod şi nu se aruncă la gunoi după purtare, ci se agață într-un pom fructifer sau într-o tufă de trandafir, pentru că altfel aduce ghinion.

* Copiilor li se lega la mână o monedă de argint, cu un fir răsucit din lână sau bumbac, alb şi roşu, ca să fie feriţi de boală, de deochi și de vânt, să-și păstreze fața rumenă. La fel sunt apărate tinerele fetele de razele soarelui, peste vară.

* Când pun un Mărţişor în pieptul sau la mâna copilului, mamele trebuie să aibă grijă să nu fie văzute de o femeie însărcinată, pentru ca bebelușul femeii să nu se nască cu un semn.

* În Transilvania, sătenii atârnă mărţişoarele de uşi, ferestre. Se crede că acest gest îi protejează de spiritele rele. Agățat de coarnele animalelor domestice, firul alb/roșu le ajută pe acestea să fie sănătoase şi „bune de rod”.

* În unele zone predomină superstiţia conform căreia Baba Dochia va trimite gerul înapoi dacă de 1 Martie au loc diferite activităţi gospodăreşti. Tocmai din acest motiv femeile nu spală, nu dau cu mătura, ci doar pregătesc bucatele pentru masă.

 

Noi vă dorim tuturor o primăvară frumoasă, încărcată de sănătate, noroc și vitalitate!