Știi și câștigi sănătate: Respirația bebelușului
Părinții care au un copil de câteva zile sau de câteva luni sunt preocupați de multe, dar unul dintre aspectele importante este modul în care acesta respiră. Nou-născuții respiră în reprize, cu răsuflări care devin în mod progresiv mai rapide și mai profunde, apoi mai lente și mai superficiale. Aceasta este denumită ca fiind respirație periodică și reprezintă un fenomen normal, datorat sistemului respirator imatur al bebelușului la momentul nașterii, ce trebuie să se adapteze schimbării dramatice a mediului (de la lichidul intrauterin la aer).
Unii părinții, văzând mișcarea pieptului bebelușului, pot suspecta că este agitat sau că ceva nu este în regulă cu plămânii săi. Desigur, pot exista unele tulburări respiratorii în urma unei infecții respiratorii, dar și din cauze non-infecțioase, precum astmul sau din cauza poluării, ori a fumatului pasiv la care sunt expuși unii coplași. Studiile clinice indică faptul că 1 din 10 bebeluși este la risc de respirație. În general, pauzele de respirație care se observă la copii sunt normale vârstei, dar alteori pot fi simptome ale unor afecțiuni pe care doar medicul de familie sau pediatrul le pot identifica.
Cu toate acestea, există anumite caracteristici prin care se distinge sistemul respirator al nou-născuților și pe care ar fi bine ca părinții să le cunoasă.
* Bebelușii efectuează aproximativ 40-60 respirații pe minut. Acest lucru se va reflecta direct în mișcarea pieptului, care are un țesut adipos mic și face mai vizibilă mișcarea accelerată a respirației. Dacă un nou-născut efectuează 60 de respirații pe minut, un adult atinge numai 20. De asemenea, respirația bebelușilor este caracterizată prin schimbarea ritmului, fiind neregulat, nazal. Ei chiar pot sforăi, ofta și pot face zgomote deosebite, de acea trebuie să se acorde atenție modului în care respiră bebelușul.
* Nou-născuții respiră cu dinamica ritmică instabilă. Ei pot lua aerul într-un mod profund și accelerat și, în câteva minute, se pot schimba într-o respirație lentă și scurtă. Deoarece nou-născutul plânge frecvent, acest lucru va afecta, de asemenea, schimbarea respirației lui, care revine rapid la un ritm lent atunci când nu mai plâng. Trebuie remarcat faptul că bebelușii prematuri sunt cei mai predispuși la respirația neregulată, ca urmare a imaturității plămânilor.
* O altă curiozitate privind respiratia bebelușilor este aceea că ei iau aer doar prin nas. Și asta se explică prin faptul că vălul palatin moale este foarte aproape de epiglotă, care nu permite oxigenului să treacă prin gură. Asta se întâmplă numai până când copiii ajung la șase luni.
* O altă acțiune comună legată de respirația copilului este sforăitul frecvent. În ceea ce privește această problemă, trebuie subliniat faptul că de vină sunt secrețiile nazale atât de frecvente la copii, fie prin plâns, fie prin răceli frecvente la care sunt expusi, dar medicii recomandă să se acorde o atenție deosebită sforăitului. Dacă micuțul nu are gripă sau este răcit, dar sforăie prea mult, ar trebui consultat de medicul de familie sai de un medic pediatru. Poate că e vorba de sindromul de apnee în somn. Pentru a identifica dacă copilul suferă de această afecțiune, ar trebui văzut și dacă bebelușul transpiră mult atunci când doarme.
* Din alt punct de vedere, pe termen mai lung, dacă aceste tulburările de respirație persistă, trebuie conștientizat că acestea pot să ducă și la modificări metabolice, adică la afectarea tensiunii arteriale, cardiace, renale, inclusiv de dezvoltare neuro-cognitivă. Trebuie reținut că viața bebelușului poate fi expusă riscului dacă respirația se oprește mai mult de 20 de secunde. Acest lucru poate declanșa așa-numita moarte subită (poate apărea la 1 din 1000 de copii), care poate surveni atunci când el doarme pe spate. Deși cauzele nu sunt pe deplin cunoscute, de recomandă ca somnul bebelușului să fie monitorizat până la 6 luni – 1 an când, de obicei, dispare acest risc.
* Ceea ce este bine să știe orice părinte este însă faptul că deși nu pare normal, pauzele în respirația nou-născutului sunt frecvente. În timpul somnului, se clădește imunitatea copiilor și e foarte important ca acesta să fie liniștit, iar condițiile în care doarme copilul să fie igienice, lipsite de zgomot și de alergeni. Dacă pauza de resppirație este mai lungă de 20 de secunde, devine însă riscant. Cu toate acestea, în timpul primei luni de viață, bebelușii încearcă, de obicei, să respire între cinci și zece secunde și să reia automat ciclul respirator fără a fi afectat sistemul lor cardiovascular.
Atenție!
* Dacă se observă că ritmul este atât de rapid încât depășește 60 respirații pe minut sau în cazul în care respiră cu prea multă dificultate și respirația se oprește mai mult de 10 secunde, iar pieptul și coastele se scufundă prea mult, trebuie întrebat medicul pediatru.
* Dacă fața, gura, limba sau unele dintre extremitățile lui se învinețesc (cianoză) poate fi un semn că bebelușul nu primește suficient oxigen. Este normal ca bebelușii să aibă uneori mâinile și picioarele albstrui, ca răspuns la modificările de temperatură, dar dacă apare o porțiune triunghiulară albăstruie pe și în jurul frunții, nasului și gurii înseamnă că sângele nu primește suficient oxigen de la plămâni și cel mai bine este să se cheme de urgență ambulanța.
* Dacă apare un sunet asemenea unui șuierat poate fi vorba de un blocaj al nărilor care sunt extrem de mici, iar dacă este vorba de un sunet aspru, răgușit, poate fi vorba de un blocaj al traheei – traheimalacie (țesutul traheei este moale și flexibil și produce zgomot la respirație).
* Când se aude un șuierat poate fi un blocaj în bronhiole (mici căi respiratorii care vin din bronhii) și poate indica bronșiolită sau astm.
* Dacă respirația este rapidă și îngreunată poate fi vorba de pneumonie, deoarece există lichid în alveole (cele mai mici căi respiratorii) din cauza unui microb sau a unui virus. Aceasta este însoțită adesea și de tuse persistentă și de sunete asemenea unor trosnituri denumite raluri și chiar de cianoză.
* Deloc de neglijat este ca părinții să învețe despre primul ajutor și resuscitarea cardiopulmonară. În cazul în care bebelușului i se oprește respirația mai mult de 30 de secunde, aceasta poate fi o soluție care-i salvează viața.
* Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește cosultul medical.