Știi și câștigi sănătate: Trio-ul oase-mușchi-articulații

Mecanismul prin care omul se poate mișca este format din oase, mușchi și articulații. fiecare dintre componentele acestui trio reprezintă o entitate, dar niciunul nu poate funcționa, practic, fără susținerea celorlalte. 

Scheletul unui adult este alcătuit din aproximativ 206 oase, unite între ele prin aproximativ 360 articulații. Pot exista variații, deoarece fiecare dintre noi este diferit și poată să aibă diverse particularități.

Sistemul muscular este alcătuit din peste 600 de mușchi de diferite tipuri, care lucrează împreună pentru a asigura funcționarea normală a organismului. 

Mergând pe jos minimum 30 de minute în fiecare zi și făcând sport de 3 ori pe săptămână, mușchii, oasele și articulațiile își vor păstra sănătatea, mobilitatea și flexibilitatea. 

 

Sistemul osos este creat din 206 oase, conectate între ele prin articulații și are rolul de a susține greutatea corpului și de a asigura mobilitatea acestuia, protejând organele interne. Oasele sunt ca o armură pentru organele vitale, iar pentru a-și face „datoria” înmagazinează substanțe esentiale, precum calciul și magneziul. Ele reprezintă instrumente necesare mișcării și sunt ca o fabrică de producere a sângelui și a altor elemente. În plus, sunt organe vii, având capacitatea de a se regenera și a crea noi oase sau de a le înlocui pe cele vechi sau afectate. Oamenii se nasc cu aproximativ 300 de oase, dintre care unele fuzionează pe măsură ce corpul se dezvoltă. Masculii se dezvoltă complet până la sfârşitul adolescenţei, iar femelele până la doi ani după începutul ciclului menstrual. Sistemul scheletic diferă între bărbaţi şi femei, în principal în forma bazinului (la femei trebuie să susţină sarcina). Deşi devin rigide şi fragile în afara corpului, în interior, acesta este desigur ţesut viu, iar rezistenţa este diferită. Este hrănit cu o reţea de celule sanguine din sistemul circular şi cu nervi din sistemul nervos.

Oasele au un înveliş extern dur şi dens. Apoi, urmează osul spongios, care este mai uşor şi uşor flexibil. În interior, la unele oase, se găseşte măduva, unde celule noi sunt produse în permanenţă. Dinţii sunt consideraţi ca făcând parte din sistemul osos, deși nu sunt consideraţi oase. Aceştia sunt alcătuiţi din dentină şi enamel, cele mai rezistenţe substanţe din corp. Sistemul osos are două mari componente: scheletul axial şi scheletul apendicular. Cel axial are 80 de oase, fiind alcătuit din coloana vertebrală, cutia toracică şi craniu. Cel apendicular are un total de 126 de oase şi este format din restul, precum membrele şi pelvisul.

 

Un sistem osos sănătos asigură o bună funcționare a întregului organism. Sistemul osos are rolul de a menține echilibrul acido-bazic, astfel că atunci când ph-ul sângelui este prea acid, osul eliberează săruri alcaline care neutralizează acizii. Prețul plătit este însă pierderea de masă osoasă și calciu, simultan cu eliberarea toxinelor și a metalelor grele stocate în țesutul osos. Pentru a păstra densitatea oaselor și pentru a asigura întărirea lor, se recomandă o alimentație alcalinizantă și un aport eficient de minerale – calciu, magneziu și fosfor.

Cele mai des întâlnite boli ale oaselor sunt cele metabolice, precum osteoporoza, care apare preponderent după vârsta de 50 de ani şi se manifestă prin pierderea ţesutului osos. Osteomalacia (înmuierea paselor) este un defect al dezvoltării oaselor, din cauza deficienţei de vitamina D, care procesează calciul şi fosforul.

Artrita reprezintă un grup de peste 100 de boli inflamatorii care afectează articulaţiile şi structurile din jur (umeri, genunchi, zona lombară, şolduri, carpiene).

Scolioza afectează aproximativ 2/3 din populația globului și înseamnă curbarea coloanei, care apare de obicei în adolescenţă.

Cancerul osos apare rar și poate proveni chiar din oase sau poate apărea în ţesutul scheletului dintr-o altă tumoră care se răspândeşte în organism.

 

Articulația este reprezentată de totalitatea elementelor ce participă la unirea a două sau mai multe oase învecinate. Organismul uman are 360 de articulații, din care 86 la nivelul craniului, 6 la nivelul gâtului, 66 în zona toracică, 76 în construirea coloanei vertebrale și pelvisului, 36 pentru fiecare membru superior și 31 pentru fiecare membru inferior. Fiecare os din corp – cu excepția osului hioid din gât – se unește cu cel puțin un alt os cu ajutorul articulației. Prin intermediul lor se permite mișcarea fără frecarea suprafețelor osoase, distribuția forțelor și amortizarea presiunilor aplicate la acest nivel.

Împreună cu oasele, tendonale și mușchii, articulațiile fac parte din aparatul locomotor, având rolul de a susține poziția bipedă obținută de-a lungul evoluției, de protecție a organelor vitale (inima, plămâni, creier, etc), de mișcare și integrare. Cartilajul articular conține fibre de colagen care sunt așezate în formă de arcadă ogivală, această dispoziție având rolul de a distribui uniform forțele generate prin aplicarea unei presiuni, asupra masei tisulare. Un element important care contribuie la elasticitatea cartilajului este respingerea electrostatică reciprocă a grupărilor SH (sulfat) și COOH (carboxil), ambele electronegative, din cadrul moleculei de glicozaminoglicani. Șocurile mecanice intermitente la care sunt supuse permanent articulațiile sunt atenuate de cartilajul articular elastic. La nivel molecular, responsabili sunt proteoglicanii care rețin cantități mari de apă, funcționând astfel ca un amortizor biomecanic. În momentul aplicării unei presiuni, apa din matrice este deplasată în lichidul sinovial care are rolul de a absorbi șocurile, de a asigura oxigenul și nutrienții necesari celulelor cartilajului dar și de a elimina dioxidul de carbon și deșeurile metabolice din cartilaj.

Majoritatea tendoanelor se întind peste articulații, oferind stabilitate și echilibru la nivelul acestora. Tendoanele de la nivelul genunchiului și al umerilor, de exemplu, joacă un rol important în menținerea echilibrului și al posturii.

 

Situate în tot organismul, articulațiile joacă un rol esențial în mobilitatea și starea de bine generală. Folosim articulațiile în fiecare moment al vieții, pentru lucruri simple cărora acum nu le acordăm atenție: pentru a ne îmbrăca, a merge la muncă și a comunica atât verbal (sunete) cât și non-verbal. Cu toate că puterea de regenerare a organismului este uimitoare, articulațiile sunt mecanisme deosebit de fragile. Odată ce cartilajele se erodează, acestea nu mai pot fi refăcute. Subțierea cartilajelor contribuie în timp la apariția osteoartitei, cunoscută și sub numele de artrită degenerativă, care se manifestă prin umflarea sau iritarea articulațiilor, însoțită de dureri, rigiditate și limitarea mișcărilor. Inflamația, leziunile, atrofia musculară și suprautilizarea pot afecta articulațiile, însă există lucruri pe care le putem face pentru a le proteja și a preveni degenerarea. Printre acestea, mișcarea fizică zilnică și sportul, evitarea menținerii prelungite a aceleiași poziții, postura corectă în timpul mersului, statului la birou, menținerea unei greutăți corporale corecte, somnul de calitate, alimentație echilibrată și bogată în minerale și vitamine.

În cazul în care apar durerile articulare este necesară prezentarea la medic. Există mai multe cauze ale durerilor, însă cauzele posibile depind parțial de vârstă. Cauza durerii articulare poate fi evidentă, cum ar fi după  accidentările sportive, însă în alte momente este posibil să fie nevoie de investigatii imagistice și de teste de laborator pentru a se stabili diagnosticul. Durerea articulară poate fi cauzată și de durerea resimțită de-a lungul cursului unui nerv. De exemplu, un disconfort la nivelul șoldului poate da durere la genunchi, iar aceasta se numește durere nervoasă.

 

Sistemul muscular este alcătuit din diferite tipuri de mușchi, fiecare având un rol important în funcționarea organismului. Corpul uman adult are 639 de mușchi, care reprezintă aproximativ 40% din greutatea corporală totală. Principala funcție a sistemului muscular este aceea de a permite mișcarea. Ei ne permit să ne deplasăm, să vorbim sau să mestecăm, controlează ritmul cardiac, respirația sau digestia, permit vederea sau reglează temperatura corpului. Mentinerea temperaturii organismului este o funcție importantă a sistemului muscular. Aproape 85% din temperatura corpului este asigurată de contracții musculare. Când temperatura scade sub nivelul optim, mușchii scheletici își intensifică activitatea pentru a crea căldura. Tremuratul este un astfel de exemplu. Un alt exemplu este activitatea mușchilor din interiorul vaselor de sânge, care se contractă pentru a păstra temperatura și se relaxează pentru a elibera excesul de căldura prin piele.

Când mușchii se contractă, ei contribuie atât la mișcări ample, grosiere, cât și la mișcări fine, de acuratețe. Exemple de mișcări ample sunt aleregatul, înotul, mersul etc. Mișcările de finețe sunt caracterizate, de exemplu, de scris, vorbit sau de expresiile faciale. Majoritatea mișcărilor din aceste categorii sunt voluntare, însă există și mișcări de tip reflex, cum ar fi retragerea mâinii atunci când atingem un obiect fierbinte.

Așadar, mușchii joacă un rol important în toate funcțiile organismului, de la bătăile inimii, până la alergat sau sărit. Când mușchii se deteriorează, acest lucru poate avea un impact asupra mișcărilor, asupra vorbirii și nu numai. În momentul în care se observă semne de scădere a forței, sau apar dureri musculare greu de explicat este bine să fie consultat medicul, astfel încât să poată fi identificată cauza și să se aplice un tratament corespunzător. Cu ajutorul diagnosticării corecte și a inițierii unui plan de tratament și a unei bune colaborări medic-pacient se poate stabili o calitate a vieții mai bună.

 

Mușchii scheletici sunt singurii mușchi ce pot fi controlați în mod conștient. Ei sunt atașați de oase, iar contracția lor permite mișcarea oaselor respective. Orice acțiune pe care o efectuează un om în mod conștient (cum ar fi scrisul, mestecatul sau alergatul) implică mușchii scheletici.

Mușchii scheletici de dimensiuni mai mici sunt responsabili de mișcările de finețe. Urechea conține cei mai mici mușchi, alături de cele mai mici oase. Acești mușchi țin urechea internă intactă și o conectează de timpan. La nivelul globului ocular, 6 mușchi scheletici coordonează mișcările acestuia. Ei lucrează rapid și precis, și permit menținerea unei imagini clare, ne asigură câmpul vizual și ne permit să urmărim obiecte aflate în mișcare. O leziune a acestor mușchi compromite vederea.

Mușchii scheletici sunt responsabili și de mentinerea unei poziții corecte atunci când stăm în picioare sau așezați. Mușchiul gluteal este cel mai mare mușchi din organism, se află la nivelul fesei și ajută la menținerea posturii. O postură corectă implică mușchi puternici și flexibili, în timp ce mușchii încordați și înțepeniți vor da o postură incorectă în care organismul nu este aliniat adecvat, lucru care, în timp, va provoca dureri de spate, cervicale și la nivelul articulațiilor.

Mușchii abdomenului și ai spatelui asigură forța necesară acțiunilor complexe de tipul ridicatului de greutăți. Mușchiul maseter are însă cea mai mare forță. El permite dinților să se închidă cu o forță de 55 kg la nivelul incisivilor și până la 200 kg la nivelul măselelor.

 

Mușchii netezi căptușesc interiorul vaselor sanguine și al organelor, acest tip de mușchi fiind denumit și mușchi visceral. Este cel mai slab tip muscular, însă are rol esențial în a asigura circulația sanguină (menținând presiunea sanguină în caz de hemoragie sau deshidratare), sau a bolului alimentar prin tractul digestiv. Mușchii netezi de la nivelul organelor și tubului digestiv joacă un rol important în procesul de digestie. Mâncarea avansează prin tubul digestiv datorită unei mișcări asemenea unei valve, mișcare denumită peristaltică. Această contracție și relaxare progresivă a acestor mușchi netezi permite bolului alimentar să treacă mai departe, în stomac, iar mușchii din porțiunea sa inferioară asigură amestecul alimentelor cu lichidele digestive. De aici, datorită peristalticii, bolul alimentar intră în intestine, unde se continuă digestia. Tot mușchii netezi sunt cei care se dilată atunci când, în timpul efortului susținut, organismul are nevoie de un aport mai mare de oxigen. Acești mușchi nu pot fi controlați voluntar.

Mușchiul cardiac se află doar la nivelul inimii și este responsabil pentru pomparea sângelui în întregul organism. El își generează singur contracțiile, formând astfel ritmul cardiac. Anumite impulsuri nervoase de la creier către inima controlează acest ritm. Mușchiul cardiac este un mușchi puternic, însă nu poate fi controlat voluntar. Mușchiul cardiac este cel mai harnic mușchi din corp. El pompează până la 2000 de litri de sânge pe zi.

Respirația implică mușchiul diafragmatic, un mușchi sub formă de cupolă, ce se află sub cei doi plămâni.

 

Curiozități despre oase, articulații și mușchi

* Oasele conţin apă în proporţie de 31%.

* Cel mai mare os din corpul uman este femurul. Poate susține de 30 de ori greutatea corpului unei persoane, fiind mai puternic decât oţelul.

* La naștere avem peste 300 de oase. Pe măsură ce creştem, unele dintre oase încep sa fuzioneze, ca urmare un adult are doar 206 de oase.

* Dacă eliminați mineralele dintr-un os, prin înmuierea peste noapte într-o soluție de acid clorhidric 6%, acesta va deveni atât de moale, încât îl puteți lega într-un nod.

 

* Studiile au arătat că, în exces (peste 4 cești pe zi), cafeina poate duce la demineralizarea oaselor. Cafeina poate favoriza inflamația sistemică în organism și poate crește chiar riscul de artrită reumatoidă.

* Cea mai mobilă articulație dintre toate este cea a umărului. Permite mișcări în direcții diferite, de peste 360°, de unde și posibilitatea de a face arcade cu brațele.

* Râsul și tusea creează o presiune mai mare asupra coloanei vertebrale decât mersul pe jos sau statul în picioare.

* Pantofii cu toc foarte înalt pot modifica postura, cresc presiunea pe gleznă și genunchi și pot favoriza osteoartrita după o anumită vârstă.

* Degetele umane se întind și se îndoaie de aproximativ 25 de milioane de ori într-o viață normală.

 

* Cei mai mici muşchi se află în urechea medie. Aceşti muşchi mici (muşchiul tensor al timpanului şi muşchiul scăriţei) au un rol major la nivelul auzului: întreg lanţul osicular este pus în mişcare prin contracţia acestor muşchi.

* Limba este cel mai puternic mușchi din corpul uman.

* Mușchiul croitor (Sartorius) este cel mai lung muşchi al corpului; permite rotirea piciorului şi încrucişarea picioarelor, controlează mişcările în timpul mersului, statului pe loc, păstrarii echilibrului.

* Mușchii ochiului se contractă de mai mult de 100.000 de ori pe zi.

* Oamenii au mai mulți mușchi faciali decât orice alt animal de pe pământ – 22 de fiecare parte a feței.

* Este nevoie de 17 mușchi pentru a zâmbi și 43 pentru a se încrunta.

* Discursul uman este produs prin interacțiunea a 72 de mușchi.

* Cel mai lung mușchi din corpul uman este sartorius, prezent în regiunea șoldului.

* Utilizăm 200 de mușchi pentru a face un pas.

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.