Medicii buzoieni atrag atenția asupra pericolelor care pândesc la scăldat

15 iulie 2023 | 0 comentarii |

Scăldatul, cea mai plăcută activitate de relaxare în timpul verii, poate aduce și neplăceri, dacă nu este practicat în condiții de igienă și siguranță, atrag atenția medicii specialiști.

 

Dr Lhuana Zissu

E vacanță, e vară, iar piscinele, ştrandurile, centrele spa, iazurile, lacurile, mările și oceanele sau parcurile acvatice sunt luate cu asalt în această perioadă. Trebuie să fim însă foarte atenţi când alegem locul pentru scăldat, pentru că există o serie de boli transmisibile care pot fi contactate în timpul înotului, iar unele pot fi grave.

„Înotul este sănătos și plăcut, iar cei mici sunt dornici de bălăceală, însă trebuie să fim foarte atenţi unde mergem. Este bine să evităm ștrandurile și piscinele care nu arată corespunzător din punct de vedere al igienei și locurile neavizate, cum ar fi lacurile și râurile, pentru riscăm să ne stricăm vacanța. Bolile generate de apele în care există germeni şi bacterii pot fi destul de neplăcute, iar unle chiar grave. Cele mai raspândite afecțiuni care se pot lua din astfel de locuri sunt conjunctivita, otita, infecții respiratorii dar și digestive care se manifestă prin diaree acută, afecțiuni cutanate care se pot manifesta prin prurit, acnee cauzată de clor sau anumite infecții genitale”, atrage atenția medicul Lhuana Zissu, Directorul Serviciului Județean de Ambulanță Buzău.

Medicul ne recomandă să evităm locațiile cu apă tulbure, cu miros puternic și care nu par curate, iar dacă apar simptome neplăcute, să mergem rapid la medic.

 

Cum ar trebui îngrijită piscina?

 

Specialiștii în sănătate publică spun că principalul produs chimic folosit pentru dezinfecţie este clorul, sub formă de hipoclorit asociat cu un stabilizator. „Trebuie folosită o cantitate calculată după reguli bine stabilite, în funcţie de volumul apei din bazin, iar clorinarea trebuie repetată săptămânal, astfel încât calitatea apei de scăldat să fie apropiată de cea de băut. În apa de piscină se mai adaugă şi un reductor de floră micotică, un stabilizator de pH cu efect de dedurizare şi substanţe antirugină, astfel încât scăldatul să fie sigur pentru piele. Piscinele moderne au şi alte sisteme de sterilizare a apei, cum ar fi filtrul UV”, explică dr. Carmen Scântei, epidemiologul șef al DSP Buzău.

De asemenea, la ştrandul public trebuie să existe o suprafaţă de cel puţin 4,5 m² / persoană, reciclarea apei să fie de 2 m³ / oră, iar analiza microbiologică a apei să se facă regulat. În bazin nu este voie să fie mai mult de 100 bacterii/ml, iar E.coli nu trebuie să existe deloc. Când aceste condiţii nu sunt respectate, pot apărea infecţii ale pielii, urechilor şi ochilor (otita şi conjunctivita de piscină), dar și tulburări digestive, avertizează specialiștii în sănătate publică.

 

Bolile dermatologice

 

Dr Cristian Andi Rizoiu

Din cauza suprapopulării în perioada sezonului cald, dar și a unei mentenanțe precare, piscinele publice și ştrandurile pot fi un „focar de boli transmisibile”. Cele mai frecvente sunt bolile dermatologice, pentru că pielea este prima care intră în contact cu apa.

La contactul cu apa mării apar mai puţine neplăceri, dar atunci când folosim bazinele sau ştrandurile, primul lucru de care trebuie să ținem cont este igiena corespunzătoare și dezinfectanţii care se folosesc periodic. Clorul în exces are efect nociv la nivel cutanat, în special asupra persoanelor atopice, care sunt predispuse la alergii, dar și în contact cu transpirația, dacă nu se face duș înainte de intrarea în bazin. Ca urmare a scăldatului în apă cu prea mult clor, pacienţii se pot alege cu tot felul de dermatite de contact, de eczeme, de leziuni oculare etc.  Micozele sunt cele mai frecvente neplăceri care pot apărea după scăldatul în bazinul public, iar talpa piciorului şi spaţiile interdigitale sunt cele mai afectate. Negii pe talpă pot apărea în urma plimbatului desculţ pe lângă piscină, iar candidoza se poate dezvolta în pliurile naturale ale pielii. Pitiriazisul verzicolor este o ciupercă ce se manifestă prin pete mici roz, cafenii sau albicioase”, atrage atenția dr. Andi Rizoiu, medic primar dermatolog, Spitalul Județean de Urgență (SJU) Buzău.

 

Alergii de piscină

 

Simona Bajenaru

Alergia la substanţele folosite pentru dezinfecţie sau alergia aquagenă se produce la imersiunea în apă şi se manifestă prin mici pete roşii, intens pruriginoase, care apar după îmbăiere. „Clorul din apa din piscină poate provoca o reacție alergică, în special în cazul persoanelor alergene și al copiilor. Se poate manifesta prin usturimi ale ochilor, iritație a căilor nazale și eruptii cutanate. De asemenea, pacienții care suferă de astm ori de rinită alergică pot experimenta o acutizare a simptomatologiei atunci când se expun clorului din piscină și poate contribui chiar la instalarea acestor simptome. Studiile făcute în ultimii ani au aratat că cei mici care sunt expuși clorului în mod repetat prezintă risc crescut de astm”, detaliază dr. Simona Băjenaru, medic primar alergolog, Spitalul Județean de Urgență (SJU) Buzău.

Vara, foarte multe persoane se confruntă și cu reacții fotoalergice, determinate sau agravate de expunerea la soare, care apar pe zonele expuse sub forma unor pete mari, roșii, asemănătoare arsurilor solare, pe alocuri cu mici vezicule cu lichid, însoțite de mâncărimi intense.

Decolorarea părului poate fi o altă consecință a clorului în exces din piscină.

 

Opinia medicului infecționist

 

Dr Bogdan Micu

O serie de boli infecțioase, multe cu manifestări digestive, pot fi contractate la piscină. Copiii, femeile însărcinate și persoanele cu un sistem imunitar deficitar sunt cei mai expuși bolilor contractate la piscină sau la ștrand, atrage atenția dr. Bogdan Micu, medic primar infecționist, șef secție Boli infecțioase. Principala cauză a acestor neplăceri este înghițirea apei contaminate, odată cu care microorganismele din apă pătrund în organism. «Bacilul piocianic» (Pseudomonas aeruginosa) este a doua cauză de infecții nosocomiale în spitale, iar contractat în urma înotului de agrement se poate manifesta sub forma unor erupții cutanate, chiar și la persoanele sănătoase. «Escherichia coli» este o infecție care provoacă diaree și poate duce chiar la apariția colitei hemoragice. Bacteria E.coli se poate transmite prin consumul apei contaminate sau prin înotul într-o astfel de apă. «Giardioza» este o boală parazitară provocată de infecția intestinului subțire cu un protozoar flagelat (giardia). Apare cu precădere în rândul copiilor, în zone cu condiții sanitare precare și adesea este asociată cu consumul apei contaminate din fântâni de mică adâncime sau cu înotul în piscine sau bazine. Una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă femeile, după câteva zile de mers la pisicină, este apariția unei infecții genitale, de regulă, «candidoza vaginală», determinată de Candida Albican (o ciupercă). Boala poate apărea în urma modificării florei vaginale din cauza clorului, transpirației și materialului costumului de baie, mai ales la femeile cu imunitate scăzută. Să nu uităm nici de Hepatita virală A, frecvent asociată cu mâinile murdare și cu apa contaminată, care poate fi însă prevenită prin respectarea regulilor de igienă și a măsurile sanitare”, a detaliat șeful secție Boli Infecțioase din cadrul SJU Buzău.

 

Conjunctivita de piscină

 

Conjunctivita este o afecțiune inflamatorie a conjunctivei, cauzată de virusuri, bacterii sau factori iritanți. În timpul verii, una dintre cele mai întâlnite forme este conjunctivita de piscină, cunoscută și sub numele de conjunctivită foliculară acută, care se manifestă cel mai adesea la adolescenții și copiii care contractează infecția

Conjunctivita de piscină poate fi cauzată de clorul în exces din apă, dar poate fi și infecțioasă, cauzată de virusuri și bacterii. În cazul în care este cauzată de excesul de clor, debutează la câteva ore după îmbăiere și se manifestă prin lăcrimare excesivă, înroșirea ochilor, senzație de usturime. La conjunctivita cauzată de un adenovirus sau o bacterie, simptomele se manifestă la câteva zile după infectare, prin umflarea pleoapelor, senzație de praf în ochi și de mâncărime, lumina poate fi deranjantă, lăcrimare în în exces, vederea slabită, dar și febră și dureri de cap. Afecțiunea se poate transmite ușor de la o persoană la alta, așa că bolnavul trebuie să nu mai meargă la piscină, iar cei din jur să nu folosească obiecte în comun cu acesta. Și într-un caz și în altul, tratamentul este recomandat doar de medicul oftalmolog”, explică medicul primar oftalmolog Anca Vulpe, SJU Buzău.

În scop preventiv, medicul oftalmolog recomandă folosirea ochelarilor de înot, spălatul pe mâini cu apă și săpun și pe față cu apă curată după ieșirea din bazin, evitarea frecatului la ochi, a împrumutului de produse cosmetice, măsuri de igienă personală sporite.

 

Otita externă, frecventă la înotători

 

Dr Simona Vlad

Otita este o inflamație a urechii, care se manifestă frecvent în urma unei infecții și poate fi externă sau medie. „Otita externă este o inflamație limitată a conductului auditiv extern, fără extindere mai departe de timpan. Cele mai frecvente cauze de apariție ale otitei externe sunt de natură infecțioasă, agenții patogeni implicați în apariția acesteia fiind bacterii (în special Stafilococul Auriu) și fungi (Candida sau Aspergillus). Factorii favorizanți ai otiteti externe sunt înotul practicat cu regularitate, clima caldă și umedă, diverse afecțiuni ale pielii (eczeme, psoriazis, dermatite) traumatismele locale produse de bețișoarele de urechi, îndepărtarea excesive a cerumenului (cerumenul are un efect protector împotriva infecțiilor, astfel că un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate insuficientă, va fi predispus la infecție. Între simptomele frecvente întâlnim mâncărimile, scurgeri din urechea afectată, durere (exarcerbasă, pe timpul nopții) scăderea auzului, senzație de ureche plină, ganglioni periauriculari dureroși. La copil, durerea resimțită determină agitație, episoade de plâns la atingerea urechii, febră. Copilul mai mare se poate plânge, pe lângă durere, de senzație de ureche înfundată, mâncărime și scăderea auzului. De cele mai multe ori, tratamentul otitei externe este local și necesită intervenția medicului specialist și tratament cu substanțe dezinfectante, antibiotice și antiinflamatoare”, explică dr. Simona Vlad, medic specialist ORL, SJU Buzău.

Medicul spune că pe timpul verii, se constată o creștere a numărului de prezentări la camera de gardă cu otită externă și atrage atenția că deși se numără printre cele mai frecvente boli, otitele trebuie prevenite și tratate cu cea mai mare seriozitate.

 

 

 


Adaugati un comentariu


 

*