Radiațiile electromagnetice, în vizorul ITM Buzău

În vederea punerii în practică a Directivei europene privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice), conducerea ITM cere angajatorilor disponibilitate și sprijin.  

 

Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Buzău avertizează angajatorii din județ că, între obligațiile pe care le au se numără și respectarea Directivei 89/391/CEE și celelalte directive din domeniul sănătății și securității în muncă, iar la fiecare cinci ani, statele membre prezintă Comisiei Europene un raport unic cu privire la punerea în practică a acestor directive.

„În acest sens, țara noastră trebuie să întocmească primul raport privind punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE  a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice), directivă transpusă în legislația românească prin HG 520/2016. Pentru punerea în practică a Directivei, Inspectoratul Teritorial de Muncă Buzău readuce în atenția angajatorilor obligativitatea respectării legislației în domeniu privind expunerea la câmpuri electromagnetice și disponibilitatea acordării sprijinului în înțelegerea și aplicarea conținutului prezentei directive”, precizează șeful ITM Buzău, Constantin Gabriel Gheorghe, într-un comunicat remis presei.

În acest context, inspectorii de muncă vor verifica, în perioada următoare, modul cum sunt respectate reglementările acestei directive, în practică.

 

Potrivit unei HG 510/2016, Guvernul României a adus modificări și completări legislaţiei privind protecția lucrătorilor la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, în concordanță cu orientările Comisiei internaționale privind protecția împotriva radiațiilor neionizante (organism format din experți științifici independenți, recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății).

Hotărârea transpune în legislația națională Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) şi abordează efectele directe și indirecte recunoscute a fi produse de câmpurile electromagnetice.

Efectele directe sunt împărțite în efecte nontermice, precum stimularea nervilor, a mușchilor sau a organelor senzoriale, și efecte termice, precum încălzirea țesuturilor.

Efectele indirecte apar atunci când prezența unui obiect într-un câmp electromagnetic poate deveni sursa unui pericol pentru sănătatea sau securitatea lucrătorului.

 

HG 520 reglementează astfel efectele biofizice directe care apar asupra corpului uman ca rezultat direct al prezenței acestuia într-un câmp electromagnetic. Efectele biofizice directe includ efectele termice, precum încălzirea țesuturilor, și efectele nontermice, precum stimularea mușchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale.

Efectele indirecte sunt cele cauzate de prezența unui obiect, cum ar fi stimulatoarele cardiace și alte dispozitive implantate, într-un câmp electromagnetic și care ar putea deveni un risc pentru sănătate sau securitate.

Actul normativ stabilește valorile-limită de expunere, pe baza unor considerații biofizice și biologice, pentru protejarea lucrătorilor împotriva efectelor nocive asupra sănătății și a efectelor senzoriale. De asemenea, conține niveluri de declanșare a acțiunii pentru a identifica momentele în care este necesară luarea de măsuri relevante de protecție sau de prevenire.

Totodată, actul normativ stabilește și obligații ale angajatorilor în sensul în care aceștia trebuie să se asigure că expunerea angajaților la câmpuri electromagnetice rămâne în limitele stabilite de actul normativ. În cazul depășirii limitelor, angajatorii trebuie să ia imediat măsuri de prevenire.

 

Angajatorii trebuie să se asigure că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse cât mai mult posibil și, în acest scop, evaluarea periodică a riscurilor și a expunerii și utilizarea ghidurilor practice putând susține acest demers.

În cazul identificării unor riscuri asupra sănătății lucrătorilor, angajatorii trebuie să aibă un plan de prevenire și protecție. Acesta poate include măsuri de natură tehnică și/sau organizatorică, în special pentru lucrătorii expuși unor riscuri deosebite.

De asemenea, Hotărârea Guvernului impune supravegherea stării de sănătate în scopul prevenirii sau al diagnosticării precoce a oricăror efecte nocive asupra sănătății. În cazul în care se constată o expunere excesivă, angajatorii trebuie să asigure controale medicale sau de supraveghere medicală individuală adecvate, în conformitate cu legislația și practica națională.

Până la data intrării în vigoare a Hotărârii de Guvern, cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice erau reglementate la nivel național prin Hotărârea Guvernului nr. 1136/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice.

 

Pentru a veni în sprijinul angajatorilor, în special în ajutorul întreprinderilor mici și mijlocii, Comisia Europeană a publicat „Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice“. Acesta este un instrument util și pentru angajați, reprezentanții lor (sindicate și organizații profesionale) și autoritățile de reglementare din Statele Membre. Ghidul are două volume și constă într-un ghid specific pentru IMM-uri.

Volumul I al ghidului oferă îndrumări cu privire la efectuarea evaluării riscurilor și alte recomandări privind opțiunile care pot fi disponibile în cazul în care angajatorii trebuie să pună în aplicare noi măsuri de protecție sau de prevenire.

Volumul II cuprinde douăsprezece studii de caz ce prezintă angajatorilor modul de abordare a evaluărilor, ilustrând câteva măsuri preventive și de protecție care ar putea fi selectate și puse în aplicare. Studiile de caz sunt prezentate în contextul unor locuri de muncă generice, dar au fost compilate pe baza unor situații de lucru reale.

Ghidul pentru IMM-uri ajută la efectuarea unei evaluări inițiale a riscurilor determinate de CEM la locul de muncă. Pe baza rezultatelor acestei evaluări, el va facilita luarea unor măsuri ca urmare a Directivei privind CEM. Ghidul este conceput în așa fel încât angajatorii să poată determina rapid riscurile, dar nu are un caracter juridic obligatoriu și nu oferă o interpretare a cerințelor juridice specifice care trebuie respectate.

Informații detaliate pot fi obținute consultând ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE: http://goo.gl/iBzxub

(sursă: insp.gov.ro)