Rezultate îngrijorătoare ale primului studiu privind epuizarea fizică și stresul profesional în rândul cadrelor medicale

Evaluarea a fost realizată la spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie Victor Babeş din Timişoara, iar studii similare ar putea fi efectuate și în alte unități sanitare din țară.

Pentru oricine are capacitatea intelectuală de a gândi ceva mai mult decât cei care strigă pe sub geamurile spitalelor că medicii sunt criminali, este evident că declanșarea pandemiei a pus foarte multă presiune pe această categorie profesională, ca de altfel, pe întreg personalul medical. Ceea ce părea la început a fi o situație trecătoare s-a transformat într-o stare de fapt care persistă de mai bine de un an, iar numărul celor internați cu forme medii și severe de Covid-19 este mai mare ca niciodată. De cealaltă parte, personalul medical a rămas același ca la începutul pandemiei, ba chiar s-a mai redus între timp, după ce unii dintre medici și asistenți au contractat la rândul lor infecția care în final le-a fost fatală sau au ajuns la vârsta pensionării și nu au dorit să-și continue activitatea în condițiile actuale.

După un an de muncă sub presiune maximă, efectele epuizării fizice și stresului profesional devin tot mai evidente, putând avea oricând repercusiuni asupra personalului medical și serviciilor acordate pacienților.

Pentru a evalua nivelul pe care stresul și epuizarea le-au atins în rândul personalului medical, la spitalul Victor Babeș din Timișoara a fost efectuat primul studiu de acest gen din România. Managerul Cristian Oancea a anunțat astăzi că 56,37% dintre medicii, asistentele medicale, infirmierele, brancardierii şi restul personalului chestionat înregistrează un nivel mediu sau ridicat de burnout, care reprezintă un cumul de epuizare fizică şi psihică.

Dr. Cristian Oancea

Totodată, 55,88% dintre participanții la studiu sunt extenuați emoțional, în timp ce 67,16% dintre angajaţii spitalului au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22% resimt îngrijorare, se plâng de faptul că niciodată nu au timp pentru ei, de oboseală şi de lipsa odihnei. Studiul relevă, de asemenea, că nivelul de anxietate în rândul personalului medical a ajuns la 34,80%, fapt considerat „foarte îngrijorător” de către managerul spitalului.

„Studiul a arătat ceea ce, din păcate, am bănuit în momentul în care, împreună cu colegii mei, am decis să realizăm acest proiect, unic de altfel în România. Un grad ridicat de epuizare profesională, dar şi personală. Ceea ce lasă urme adânci. Noi nu am putut să ne luăm prea multe zile libere în ultimul an, pentru că era nevoie de fiecare dintre noi. Cum să fi plecat când secţiile erau pline, când oamenii erau în suferinţă? Ne-a marcat fiecare etapă a acestei pandemii. Nu mai vorbim de gradul ridicat de afectare a calităţii vieţii care, însă, nu este doar în spital, ci fiecare dintre noi îl simte. Studiul va fi transmis Ministerului Sănătăţii şi sunt convins că poate fi aplicat la orice altă unitate sanitară aflată în lupta anti-COVID. De altfel, mai mulţi colegi din ţară ne-au cerut ajutorul şi le vom pune la dispoziţie studiul, dar şi chestionarele, pentru a putea să realizeze şi ei o analiză a stării de epuizare”, a declarat dr. Cristian Oancea.

După completarea chestionarelor în prima etapă a studiului, participanții au avut întâlniri personale sau de grup cu psihologul spitalului, care a constatat că 9,3% dintre cei cu care a stat de vorbă au un anumit grad de depresie. Psihologul clinician Dana Biriș a explicat în acest context că „ceea ce trebuie remarcat sunt răspunsurile la itemii cu cele mai ridicate cote: nu mă simt odihnit, mă simt la limita puterii, sunt secătuit emoţional, am prea multe lucruri de făcut. Sunt doar câteva dintre exemplele date de colegii mei. De asemenea, unii colegi au explicat că sunt marcaţi de numărul mare al pacienţilor care au pierdut lupta împotriva Covid-19 în secţia ATI, dar şi de virulenţa cu care loveşte acest cumplit virus. Alţii au evidenţiat dramatismul cazurilor pe care le-au tratat. Nu în ultimul rând, un factor important al burnout-ului este munca aproape continuă, care ajunge uneori la 10-12 ore pe zi, dar şi faptul că cei mai mulţi dintre colegii mei nu reuşesc să se detaşeze de problemele de la spital nici acasă. Astfel se explică cotele ridicate obţinute şi remarcăm nerespectarea conceptului de echilibru între muncă şi viaţa personală”. Aceasta a mai precizat că etapa a treia a studiului a vizat găsirea unor soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar şi a stării psiho-emoţionale a celor care lucrează în spital.

Dr. Dorel Sandesc

În urma acestor constatări au fost gândite şi urmează să fie puse în aplicare o serie de măsuri privind acordarea unor zile libere, a concediilor de odihnă restante, dar şi realizarea unor întâlniri periodice cu psihologul.

Rezultatele studiului au fost prezentate într-un moment în care lumea medicală din Timișoara este șocată, în urma unui eveniment tragic care a avut loc aseară, dar a ajuns în această dimineață la cunoștința opiniei publice. Evenimentul îl are ca protagonist pe un rezident de 27 de ani care, din datele cunoscute până la acest moment, se pare că și-a pus capăt zilelor injectându-și o substanță medicamentoasă, folosită în secția ATI a spitalului județean din Timișoara, în care lucra. O vreme, acesta lucrase în secția ATI destinată pacienților cu Covid-19, însă în ultima perioadă fusese transferat în secția de Terapie Intensivă a spitalului, unde erau îngrijiți pacienți cu alte patologii.

Nu se cunosc încă motivele care l-au determinat să recurgă la un asemenea gest, însă șeful secției ATI în care lucra, dr. Dorel Săndesc, este de părere că tânărul este victimă a sindromului burnout, cauzat de epuizare și stres profesional. „Suntem devastați… colegul nostru este, cel mai probabil, o victimă a burnout-ului, care a afectat și persoanele de la ATI. Suntem devastați de durere, era un tânăr de mare perspectivă” – a declarat medicul Dorel Săndesc, citat de presa locală din Timișoara.