Bacteriile multirezistente – pandemia tăcută care amenință omenirea

Peste zece milioane de persoane riscă să-și piardă viața anual, până în 2050, din cauza dezvoltării necontrolate a bacteriilor multirezistente, iar dacă nu se vor lua măsuri urgente pentru reducerea poluării generată de domeniile farmaceutic şi agricol, fenomenul riscă să fie scăpat total de sub control. 

 

Rezistența microbiană la antibiotice reprezintă o amenințare serioasă la adresa sistemului de sănătate globală și a populației lumii, fiind responsabilă de un număr semnificativ de decese ce pot fi prevenite și costuri suplimentare asociate asistenței medicale. Rezistența microbiană apare atunci când bacteriile reușesc să se adapteze, să rămână viabile și să se dezvolte în prezența unui medicament care ar trebui să le distrugă.

Poluarea în general și poluarea generată de domeniile farmaceutic și agricol favorizează dezvoltarea necontrolată a unor bacterii multirezistente, iar din această cauză, dacă nu se vor lua măsuri urgente, peste zece miloane de oanei riscă s-și piardă viața până în 2050, avertizează Organizația Națiunilor Unite (ONU). Organizația atrage atenția că pe lângă pandemiile cunocute, omenirea este „pandemia tăcută”, așa cum este numită de experți proliferarea superbacteriilor rezistente la medicamente, s-a transformat într-o amenințare gravă la adresa omului. Un raport publicat de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) evidențiază faptul că „există tot mai multe dovezi că mediul joacă un rol cheie în dezvoltarea, transmiterea şi răspândirea rezistenţei la antimicrobiene (RAM)”.

 

Specialiștii explică faptul că rezistența antimocrobiană se produce atunci când microorganisme precum bacterii, virusuri, paraziţi sau ciuperci devin rezistente la tratamentele specifice la care erau sensibile anterior. Rezistenţa la antibiotice este considerată cea mai acută ameninţare actuală, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care se teme că lumea se îndreaptă către o eră în care infecţiile comune pot începe să ucidă din nou oameni.

Atenționările cu privire la efectele negative ale utilizării excesive a antibioticelor au venit chiar de la Sir Alexander Fleming, la puțin timp după descoperirea antibioticelor. Ulterior, studiile epidemiologice au evidențiat o relație directă între consumul de antibiotice și apariția și diseminarea unor tulpini bacteriene rezistente.

Scăderea eficacității medicamentului antibiotic asupra bacteriilor face ca infecțiile provocate de acestea să fie dificil sau chiar imposibil de tratat, crescând astfel riscul de răspândire a bolilor și ratele de morbiditate și mortalitate asociate. Analizele ONU indică faptul că 1,27 milioane de decese au fost atribuite direct infecţiilor rezistente la medicamente în 2019, iar până în 2050, până la 10 milioane de astfel de decese ar putea avea loc anual.

 

Experții au constatat că utilizarea abuzivă și necontrolată a antibioticelor a schimbat radical modul de gestionare a patologiilor infecțioase spre sfârșitul secolului al XX-le – începutul secoului al XXI-lea, dar cercetări mai amănunțite au scos în evidență că există și alți factori care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen.

Rezistența microbiană la antibiotice este o problemă complexă, ce necesită o abordare multisectorială, cu implicarea tuturor actorilor responsabili de sănătatea umană și animală și are un impact important atât la nivelul sistemelor de sănătate, cât și din punct de vedere socio-economic.

Povara globală asociată infecțiilor rezistente la medicamente în anul 2019 a fost de 4,95 de milioane de decese, dintre care 1,27 de milioane au fost atribuite direct rezistenței la medicamente. În Europa se estimează că rezistența la antimicrobiene a fost corelată cu un cost de peste 9 miliarde de euro pe an. În SUA, conform Centrului de Control și Prevenție (CDC), rezistența la antimicrobiene adaugă un cost suplimentar de 20 de miliarde de dolari la costurile asociate sistemului de sănătate.

România ocupă primul loc în Europa la consumul de antibiotice, cu peste 25 de doze administrate zilnic la 1.000 de locuitori, arată un studiu publicat de Centrul European pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (ECDC)

 

În fața acestui fenomen extrem de periculos pentru omenire, ONU prezintă un set de soluţii care vizează sectoarele ce contribuie la această problemă și în cazul cărora este imperios necesar să se acționeze, urgent. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că rezistența la antibiotice este „strâns legată de tripla criză planetară provocată de schimbările climatice, pierderea biodiversităţii şi a naturii, precum şi de poluare şi deşeuri”.

Poluarea, legată în special de industria farmaceutică şi de agricultură, permite agenților patogeni microbieni să pătrundă în mediu, începând cu râurile.

„Este o problemă reală, deoarece râurile sunt adesea sursa apei noastre potabile. Este vorba despre o pandemie tăcută”, a subliniat microbiologul Jonathan Cox, de la Universitatea Aston din Marea Britanie, care nu a participat la redactarea raportului ONU.

 

Industria farmaceutică este invitată, în acest context, să „asigure izolarea şi tratarea adecvată a deşeurilor şi a apelor uzate”, cu o consolidare generală a cadrului de reglementare. Experţii recomandă, de asemenea, spitalelor, să instaleze sisteme specifice de tratare a apelor uzate şi să asigure eliminarea medicamentelor. Produsul indezirabil al vitalității ecosistemului intraspitalicesc sunt tulpinile microbiene circulante polirezistente la dezinfectante și antibiotice, prezența cărora în mare măsură depinde de profilul instituțiilor medicale și de neajunsurile existente în activitatea lor.

În agricultură se sugerează o „reevaluare a limitelor antimicrobiene” şi „reducerea deversărilor” pentru protejarea căilor navigabile, precum și „utilizarea prudentă a antibiticelor la animale”, ca și la oameni. În țările dezvoltate, dar și în cele în curs de dezvoltare, antibioticele sunt folosite pentru a preveni infecțiile la animale și ajung să fie ingerate de oameni prin consumul cărnii. Transferul bacteriilor rezistente de la animalele de fermă la oameni a fost documentat cu zeci de ani în urmă, când în flora intestinală a fermierilor și a animalelor de fermă au fost identificate tulpini de bacterii rezistente la antibiotice.

 

Descoperirea unor noi antibiotice a fost o bună strategie de combatere a rezistenței microbiene în trecut, însă la momentul actual, cercetarea nu reușește să țină pasul cu evoluția rapidă a rezistenței microbiene. Conform raportului elaborat în 2020 de OMS, 11 noi molecule antibiotice au fost aprobate la nivel mondial între 1 iulie 2017 și 1 septembrie 2020, dar numai două aparțin unor clase structurale noi, în timp ce restul face parte din clase deja cunoscute. La momentul întocmirii raportului existau 43 de antibiotice în curs de dezvoltare, în studii clinice de fază 1-3, însă niciunul nu adresa problema bacteriilor Gram-negative panrezistente.

Rezistența la antibiotice a unui număr din ce în ce mai mare de microorganisme provoacă panică și în lumea științifică. Cercetătorii au constatat că numărul microorganismelor rezistente la antibiotice a crescut foarte mult în ultimul deceniu.

Marte Hernández, membru fondator al Asociaţiei Mexicane de Boli Infecţioase, menționează că, deși nu există o statistică privind numărul bacteriilor care au devenit rezistente la antibiotice – de exemplu pneumococul -, această situaţie a devenit o problemă îngrijorătoare la nivel global.

 

Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se referă la mortalitatea provocată de infecţiile bacteriene care nu răspund la tratamentele disponibile şi care ar putea creşte de zece ori până în 2050. Unele bacterii ce provoacă boli ca gonoreea sau salmonela au fost deja incluse de OMS pe lista priorităţilor imediate pentru a găsi antibiotice mai puternice, în urma dezvoltării unei rezistenţe mai mari a acestor bacterii.

Prof. dr. Adrian Streinu Cercel, medic primar boli infecțioase, a explicat că „antibioticele sunt medicamente de neînlocuit, un motiv în plus pentru a le administra corect și numai atunci când este necesar. Acționând în acest mod, cu siguranță vom putea reduce din actualele forme de rezistență bacteriană la antibioticele în uz și vom putea preveni și apariția altor germeni rezistenți. Însă la acest deziderat, în mod obligatoriu va trebui să adăugăm și o educație medicală corectăa pacienților, a oamenilor de rând și nu în ultimul rând a medicilor și asistenților medicali”.