Știi și câștigi sănătate: Iridologia, știința cititului în ochi

Ochii pot spune multe despre starea de sănătate a cuiva și mai ales despre predispoziția unei persoane pentru anumite boli. Irisul fiecăruia dintre noi este unic, la fel ca o amprentă personală. Iridologia este o știință complementară cu ajutorul căreia, în ochi se poate depista ce predispoziție are o persoană de a dezvolta anumite afecțiuni, în ce stadiu este o boala la un moment dat sau care au fost afecțiunile de care organismul a suferit, chiar dacă acestea s-au vindecat.

Irisul este considerat o adevartată hartă a organismului, iar organele interne sunt ilustrate pe această hartă în diferite culori. Orice persoană se naşte cu nişte predispoziţii genetice, iar aflarea lor din timp, ajută la evitarea bolilor.

Irisul este alcătuit din fibre dese și fine, dispuse sub formă de raze, în mai multe straturi, având o urzeală și un colorit care ajută la depistarea unor dezechilibre în organism. Acest lucru este posibil pentru că atât afecțiunile oftalmologice cât și cele psihice sunt înregistrate de creier.

Modificările culorii, reliefului și texturii irisului pot fi semne evidente ale unor anumite afecțiuni, iar într-un astfel de caz este necesar consultul unui medic specialist oftalmolog.

 

De la creier, informațiile ajung la ochi, prin intermediul nervului optic. Ochiul drept este harta părții drepte a corpului, iar stângul, a părții stângi. Irisul este considerat o proiecție holografică a întregului organism, pe el fiind reprezentate toate organele interne și sistemele funcționale.

Iridologii împart irisul la fel cum sunt împărțite cadranele unui ceas, pe care fiecare oră fiind reprezentat un organ. De exemplu, zona orei 12 corespunde creierului, iar cea a orei 2, capului. Următoarele cadrane corespunzand, pe rand, intestinului, stomacului, ficatului, inimii, etc.

Spre exemplu, s-a stabilit că persoanele cu ochii închiși la culoare sunt mai predispuse spre a face cataractă, boală destul de des întâlnită în cazul persoanelor în vârstă. Dacă se observă o roșeată în albul ochilor, acesta ar putea fi semnul unor alergii nediagnosticate, în timp ce  atunci când ochii devin gălbui, este posibil să fie vorba despre probleme ale ficatului. Dacă un singur ochi și-a schimbat culoarea, acesta ar putea fi semnul unei boli genetice, precum Neurofibromatoza sau sindromul Waardenburg (dacă ochii au avut dintotdeauna culori diferite, nu există motive de îngrijorare).

 

Oamenii cu ochii albaştri fac parte din tipologia limfatică. Ei au ochii albaştri pentru că au o lipsă de pigment la nivelul irisului. Această tipologie este mai dezvoltată în ţările nordice, unde 40% din populaţie are ochii albaştri. Cei care fac parte din această cateogrie fac amigdalită, laringită, eczeme, fac alergii, au intoleranţe alimentare şi au hiperreacţii inflamatorii. Ei au imunitatea foarte slabă.

Un studiu relativ recent susține că boala autoimună Vitiligo, care provoacă pierderea culorii pielii, este mai puțin comună în randul persoanelor cu ochi albaștri. Din aproximativ 3.000 de pacienți cu vitiligo, care au făcut obiectul studiului, 27 la sută aveau ochi albaștri, 30 la sută aveau ochi verzi și 43 la sută ochi căprui.

Totodată, oamenii de știință spun că persoanele cu ochii de culoare deschisă au o toleranță mai mare la durere, în timp ce persoanele cu ochi de culoare închisă simt durerea mai acut. Pe de alta parte, ochii deschiși la culoare indică un risc mai mare de a dezvolta, de obicei după vârsta de 50 de ani, degenerescență maculară, adica deteriorarea unei mici porțiuni a ochiului, aflată în apropiere de centrul retinei.

 

Ochii căprui sau hematogeni sunt pigmentaţi şi se întâlnesc mai ales la persoane care trăiesc în zonele calde, sau în Orient. Cam 80% din populaţia globului are ochii căprui. Deţinătorii aceste culori primesc foarte târziu semnale despre bolile pe care le au în corp, astfel că au un risc crescut de a dezvolta boli cronice precum diabet, dislipidemii, tumori, sau boli reumatismale.

Persoanele cu ochii negri sau căprui sunt mai puțin predispuse la alcoolism decât persoanele cu ochi albaștri sau verzi, dar sunt predispuse la boli reumatice, anemie, hepatită, afecțiuni endocrine și gastrice.

Ochii verzi pot indica o predispoziţie limfatică sau una hematogenă, în funcţie de cum se combină genele. Persoanele cu ochii verzi dezvoltă adesea patologie digestivă, fac gastrite, inflamaţii ale tubului digestiv, constipaţii, toate acestea din cauza faptului că pancreasul, ficatul şi vezica biliară secretă o cantitate insuficientă de enzime. Ochii verzi trădează o predispoziție pentru afecțiuni renale și boli ereditare, iar ochii albaștri indică un risc crescut de astm și eczeme. Indiferent de culoarea ochilor, irisul foarte pigmentat poate arata existenta unei boli metabolice, precum diabetul zaharat.

 

Considerată în trecut apanajul unor medici cu har, iridologia este astăzi o metodă de diagnosticare computerizată accesibilă, folosită ca știință complementară în diagnosticarea medicală. Deși, la prima vedere, pare o știință nouă, există mărturii că iridologia se folosește încă de pe vremea lui Tutankamon, prin mărturiile medicului acestuia, El Ask, care lasă informații valoroase, ca medic și iridodiagnostician, pe două papirusuri de 50 de metri fiecare, care sunt pastrate în deplină siguranță în arhivele Vaticanului.

În muzeul din Cairo există pietre rupestre în care apar însemnări ale irisului și zone marcate ale acestuia. Tot aici apar însemnări referitoare la modificarea coloritului ochiului.

În medicina greacă, iridologia este definită ca „știință ezoterică“, aceasta fiind mai departe împărtășită de medicii – preoți discipolilor care primiseră inițierea. Acesta a fost inceputul învățăturii unor mari personalități ale medicinii precum Hipocrat, care a studiat și s-a format alături de preoții din Egipt.

 

Iridologia modernă se dezvoltă spre sfârșitul secolului XIX–lea, prin intermediul medicului și homeopatului Ignaz von Peczely (1826 – 1919) și a preotului Niels Liljequist (1851 – 1926). În zilele noastre, această metodă de diagnostic se folosește pe scară largă în țări precum SUA, Germania, Franța, Austria, Italia sau Rusia.

Dacă în trecut, specialiștii foloseau, pentru a analiza irisul, o lumină puternică și o lupă, în prezent există aparate speciale de iridologie.

Se mai poate folosi o cameră foto performantă pentru a fotografia ochiul, după care imaginea este introdusă în calculator și analizată cu ajutorul unor programe speciale. Acest tip de investigație are avantajul că este neinvazivă și oferă informații pretioase despre sănătate într-un timp relativ scurt.

 

 

* Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește cosultul medical.