Dr Maria Brăgău: Anxietatea trebuie înțeleasă pentru a putea fi gestionată

Anxietatea a devenit un fenomen de masă în actualul context social, economic și politic și este experimentată sub forme și intensități diferite, în funcție de capacitatea fiecărei persoane de a-și gestiona îngrijorarea, frica sau neliniștea.

 

România înregistrează creșteri îngrijorătoare ale tulburărilor de anxietate și atacuri de panică, iar medicii psihiatri vorbesc deja despre iminența unei anxietăți generalizate, indusă de presiunea suportată de mentalul fiecăruia dintre noi din cauza momentelor de criză, de presiune cu care românii se confruntă tot mai des, în ultimul timp.

În contextul în care grijile, angoasele și temerile legate de pandemie, de război și de criza socio-economică nu sunt compensate prin nimic, nu-i de mirare că bolile psihice sunt din ce în ce mai frecvente, iar combinația de presiune constantă pe mentalul colectiv exercitată de pandemie, războiul de la graniță și criza economică scăpată de sub control are efecte nedorite asupra stării de sănătate psihice și fizice a majorității românilor.

Dr. Maria Brăgău, medic primar psihiatru, Serviciul Județean de Medicină Legală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Buzău, ne spune că „anxietatea este cea mai frecventă afecțiune psihiatrică”, dar printr-o mai bună conștientizare și acceptare a bolii și printr-o corectă abordare terapeutică medicamentoasă asociată cu psihoterapia se pot obține rezultate foarte bune.

 

Învățăm cu greu din greșeli   

 

Medicația actuală este suficient de bună pentru a-i putea ține pe oameni preponderent în afara spitalelor, dar la nivel de ambulatoriu și de comunitate nu avem suficiente pârghii necesare pentru a-i putea ajuta.

Am trecut prin tragediile exploziilor de la Mihăilești și de la Clubul Colectiv, dar un individ „deștept” a reușit să facă profit de pe urma unei stații GPL neautorizată și nimeni nu l-a deranjat ani de zile, până când s-a produs dezastrul de la Crevedia. Iar problema marilor arși, pe care miniștrii Sănătății din ultimii 20 de ani se laudă că o rezolvă, a rămas tot la nivel de intenție.

Am trecut printr-o epidemie de HIV printre consumatorii de droguri injectabile, prin criza etnobotanicelor, iar acum trecem printr-o explozie a drogurilor tari, dar nu avem acces facil la psihoterapie, nu avem centre de zi, echipe mobile, puncte de prim-ajutor medical și psihologic și nu avem acoperită măcar structura de medicină primară, peste 400 de localități din țară neavând medic de familie, iar mai mult de jumătate dintre medicii care profesează sunt pensionari sau în prag de pensie.

Iar la nivelul spitalelor nu există echipă terapeutică, relația medic-pacient lasă de dorit, iar multidisciplinaritatea și terapia individualizată există mai mult pe hârtie.

 

Crește incidența tulburărilor psihice

 

În contextul în care de peste 30 de ani asistăm neputincioși la tragediile care vin una după alta, după trei ani de pandemie COVID și restricții, la care s-au adăugat războiul de la graniță și criza economico-financiară, nu-i de mirare că suntem în pragul unei stări de anxietate generalizată. Și, din păcate, nici la ajutorul autorităților nu mai putem spera, pentru că le lipsește viziunea, strategia corectă și coerentă, dar mai ales voința politică de a schimba lucrurile și a face să meargă acest sistem ruginit care creează presiune pe mentalul colectiv dar cu care, din păcate, ne-am cam obișnuit.

Avem mulți medici buni, dar lipsesc viziunea și susținerea din partea statului, intervenția punctuală a autorităților în sprijinul oamenilor și al profesioniștilor, mai ales în domeniul medical. La noi, spitalele sunt structurate după norme vechi de aproape 100 de ani, iar echipamentele și dotările cu aparatură medicală făcute în ultimii ani nu pot substitui nevoia de reformă pe care fiecare dintre miniștrii din ultimii 33 de ani a clamat-o, dar pe care niciunul nu a realizat-o.

Așa stând lucrurile, este necesar să înțelegem și să acceptăm că atunci când avem o problemă este bine să cerem ajutor și împreună cu specialiștii să găsim metodele și mijloacele de a înțelege tulburarea cu care ne confruntăm și să învățăm să o gestionăm.

 

Ce este anxietatea? 

 

Anxietatea este definită ca fiind o tulburare psihică ce cauzează o stare de teamă sau de neliniște, care se intensifică odată cu fiecare acțiune pe care persoana în cauză o prestează și este frecvent întâlnită în rândul adolescenților.

„Anxietatea este cea mai frecventă afecțiune psihiatrică, dar în perioada post COVID am observat o creștere a incidenței acestor tulburări. În general, femeile sunt mai afectate decât bărbații, prevalența fiind de 30,5% de-a lungul vieții pentru femei și de 19,2% pentru bărbați și se manifestă la 10% – 15% din populația generală. Cele mai frecvente forme clinice ale anxietății sunt fobiile și tulburarea de anxietate generalizată, cu o prevalență de 12%, și tulburarea de panică cu/fără agorafobie, care se manifestă la 10% din cazuri. Majoritatea formelor de anxietate debutează, în general, în adolescență și la adultul tânăr, însă fobia este frecventă și la copii de 8-15 ani”, explică dr. Maria Brăgău, într-un interviu realizat de Biroul de presă al SJU Buzău.

 

Grade de anxietate

 

Anxietatea se manifestă mai ușor sau mai accentuat, în funcție de sensibilitatea persoanei la factorii perturbatori, dar oamenii de știință nu au descoperit care sunt cauzele care declanșează tulburările anxioase. La fel ca alte afecțiuni mintale, anxietatea pare provocată de o combinație de factori precum modificările chimice din creier, stresul și moștenirea genetică. Ar putea avea legătură cu anumite circuite „defecte” din creier, responsabile cu controlul fricii și emoțiilor. Dacă este experimentată ocazional, ne poate ajuta să depășim situațiile dificile, dar dacă se resimte extrem de intens și este persistentă, chiar fără un fond real, și afectează calitatea vieții, avem de-a face cu o tulburare psihică.

„Există anxietate normală care apare ca răspuns tranzitoriu la experiențe noi, anticipate sau consummate, la schimbări, stres. Aceasta are caracter adaptativ, adică pregătește, amorsează mecanisme de coping și este o experiență subiectivă comună, cotidiană. Anxietatea patologică însă, este un răspuns inadecvat la un stimul dat sau anticipat, real sau imaginar. Este intensă și persistentă și depășește capacitatea individului de a se adapta și poate deveni invalidantă prin apariția comportamentelor de evitare a situației anxiogene sau chiar retragere socială”, afirmă medicul psihiatru buzoian.

 

Diferența dintre frică și anxietate

 

Frica este un răspuns emoțional la o amenințare reală sau percepută, imediată, în timp ce anxietatea se conturează mai degraba la anticiparea unei eventuale amenințări care se poate materializa sau nu. Există însă și situații în care anxietatea este o consecință a unei afecțiuni medicale

„Anxietatea este o stare patologică, ce se caracterizează printr-un simțământ de «teamă fără obiect». Se diferențiază de frică prin faptul că aceasta este un răspuns la o cauză cunoscută («teama cu obiect»). Există un număr mare de afecțiuni somatice în care apare anxietatea ca simptom, între care putem enumera: afecțiunile endocrine (tiroida), afecțiuni neurologice (neoplasme cerebrale, encefalite, scleroză multiplă, sifilis central, boală cerebro-vasculară), anemie, hipoxie, hipoglicemie, uremie, boli cardio-vasculare, lupus eritematos, sevrajul cauzat de renunțarea la alcool sau la alte droguri ori la medicamente anxiolitice (benzodiazepinele), abuzul de anumite substanțe (cafea) etc.”, detaliază medicul Maria Brăgău.

 

Simptome și diagnostic

 

Anxietatea determină comportamente și acțiuni care nu permit persoanei anxioase să își atingă potențialul, atât în viața persoanală, cât și în activitatea academică ori profesională. Gândurile anxioase nu dispar, chiar dacă anxiosul este conștient că totul este în capul lui și că viața nu îi este pusă în pericol în mod real.

Simptomele anxietății diferă, în funcție de tipul de anxietate de care suferă pacientul, însă există și o simptomatologie comună tuturor tulburărilor anxioase: panică, teamă, neliniște, tulburări ale somnului, incapacitatea de a sta locului, mâini și picioare reci, transpirate, tremurul mâinilor sau al picioarelor, palpitații, uscăciunea gurii, greață, musculatură încordată, vertij.

Pacientul care experimentează simptomele anxietății trebuie să meargă la medicul generalist, care va constata dacă există o cauză medicală ascunsă care declanșează simptomele anxietății. Acesta va trimite apoi pacientul la un medic psihiatru sau la psiholog, care au competența de a stabili diagnosticul, în urma unei evaluări de specialitate (simptome, istoric medical, evenimente recente petrecute în viața pacientului, cazuri de boli psihice în familie etc.), dar și de a trata anxietatea.

 

Anxietatea normală vs anxietatea patologică

 

Anxietatea este o emoție normală, care apare ca o reacție la o amenințare venită din exterior sau la un conflict interior. Anxietatea ar trebui să aibă efecte benefice, salvându-i viața individului în situațiile limită și sporindu-i performanțele prin declanșarea mecanismului „luptă sau fugi”.

Însă atunci când anxietatea apare din senin, fără să fie declanșată de un factor, iar individul nu are nevoie de ea, este considerată anxietate patologică și devine o problemă. Spre deosebire de anxietatea normală, cea patologică provoacă o senzație de teamă mult prea mare comparativ cu dimensiunile pericolului real, cauzează schimbări în comportamentul individului și continuă după ce „pericolul” dispare.

„Anxietatea patologică se manifestă clinic prin manifestări psihice cuprind componenta anxioasă (teama fără motiv), dar și o componentă cognitivă (scăderea capacității de concentrare, tulburări ale memoriei de scurtă durată) și manifestări somatice, cele mai frecvente fiind: amețeli, transpirații, diaree, palpitații, neliniște, hipermotorie, hipertensiune, sincope, tremor, parestezii/amorțeli la nivelul extremităților, tahicardie, dureri epigastrice, simptome urinare”, arată dr. Maria Brăgău.

 

Tipuri de anxietate

 

Dr. Maria Brăgău spune că „un pacient poate suferi de unul sau mai multe tipuri de anxietate. Există persoane care suferă, de exemplu, de anxietate generalizată, dar și de fobie socială sau tulburări de panică”.

Din punct de vedere clinic, tipurile de anxietate pot fi clasificate astfel:

Anxietatea generalizată implică îngrijorare excesivă legată de circumstanțe, evenimente, conflicte sau persoane pentru o perioadă de cel puțin 6 luni (de ex:  îngrijorări majore legate de activitatea profesională sau școală, teama că unei persoane apropiate i se va întâmpla ceva rău). Intensitatea, durata sau frecvența sunt disproporționate față de probabilitatea de a se produce. Grijile persistente iau proporții mari și pot provoca atât stare de rău la nivel psihic, cât și stare de rău fizic. Adesea, anxietatea generalizată este acompaniată de una sau mai multe afecțiuni anxioase sau chiar de depresie.

 

Tuburarea de panică (anxietatea parosistică episodică) se caracterizează prin atacuri de panică spontane și recurente. Atacul de panică apare brusc, spontan, fără un trigger, atinge intensitatea maximă în cel mult 10 minute,  și care asociază cel puțin 4 din următoarele simtome: cardiace (palpitații, bătăi puternice ale inimii, durere/disconfort toracic), respiratorii (lipsă de aer, senzații de sufocare, hiperventilație), digestive(greață, discomfort abdominal), vegetative(transpirații, frisoane, valuri de căldură), neurologice (tremurături, amețeli, vertij, lipotimii, amorțeli, senzație de cap gol), psihice (teama de a înnebuni, teama de a muri sau de a pierde controlul, derealizare/senzație de irealitate, depersonalizare/detașare de propriul self).

Tulburări fobice: Fobii specifice (simple) – frica irațională de situații, activități sau obiecte specific (înălțimi, ace, apă, spații închise, animale etc) în care persoana resimte anxietate intensă, chiar un atac de panică, atunci când este expusă la obiectul fobic și caută să-l evite cu orice preț; Agorafobie – se manifestă prin comportamentul de evitare al spațiilor deschise și apare când persoana părăsește domiciliul, când se află în mulțime, la coadă sau în autobuz/automobile etc. Persoana nu mai poate părăsi domiciliul în care se simte securizat, decât doar însoțit sau nu îl mai părăsește deloc;Fobia socială – frica irațională de situații publice (de a vorbi în public, de a mânca etc). Persoana se teme că este examinată critic, negativ de ceilalți, că va fi umilită sau că se va comporta inadecvat, iar expunerea la situația respectivă poate declanșa chiar un atac de panică.

 

Tulburarea obsesiv-compulsivă implică obsesii care pot fi gânduri, idei, imagini, amintiri recurente și persistente, intruzive și inadecvate, dificil de controlat, induc anxietate, iar persoana nu le poate ignora (ex:imagini sau scene mentale obscene, ruminații a unor problem nerealiste, obsesii fobice-neoplasme, murdărie, SIDA, de contaminare cu microbe/viruși etc). Compulsiunile sunt gânduri, acțiuni repetitive care declanșează anxietate marcată dacă persoana li se opune (ex: spălat pe mâini excesiv, numărat excesiv, ordonarea la nesfârșit a obiectelor, repetare în gând a unor rugăciuni) și pot fi executate și pentru a neutraliza o obsesie (ex: eliminarea riscului de contaminare cu microbi/virusuri).

Tulburarea post-traumatică apare un urma unei traume majore, a unui eveniment stresant ieșit din comun cum ar fi moartea cuiva drag, lezarea gravă ăn urma unui accident, amenințarea integrității fizice proprii sau a altora (abuz sexual sau fizic, tâlhărie, violență domestică, dezastre naturale, accidente auto, război) care este retrăit în vise și prin gândurile din starea de veghe (flashback-uri). O caracteristică definitorie a evenimentului traumatizant constă în aceea că răspunsul persoanei presupune frică intensă, sentimental de neputință sau oroare. Dacă simptomele durează mai puțin de o lună, diagnosticul este de tulburare de stres acută.

 

Tratarea anietății

 

Tratamentul medicamentos și psihoterapia sunt mijloacele prin care se tratează anxietatea. În unele cazuri, pacienții folosesc ambele metode de tratament, simultan, pentru a le spori eficiența.

Tratamentul medicamentos este ales de medicul psihiatru, în funcție de starea pacientului și de alte afecțiuni de care acesta suferă. Medicamentele folosite pentru tratarea acestei afecțiuni pot avea atât avantaje, dar și dezavantaje, precum inducerea dependenței.

„Turburările anxioase sunt afecțiuni cronice, cu remisiuni și exacerbări. Tratate, au un prognostic excelent cu excepția tulburării obsesiv-compulsive și a tulburării de stres postraumatic. Abordările terapeutice ale acestor tulburări constau în terapia medicamentoasă asociată cu psihoterapia. Tratamentul farmacologic de primă linie este un medicament din clasa ISRS (inhibitori selective ai recaptării serotoninei) la care se asociază o benzodiazepină. Durata tratamentului este în medie de 6 luni, dar poate fi prelungită în funcție de tipul anxietății și de răspunsul terapeutic”, precizează dr. Brăgău.

 

Conslierea psihologică

 

În cazul anxietății, psihoterapia are rolul de a schimba tiparele gândirii pacientului, astfel încât anxietatea să nu mai reprezinte pentru el un pericol.

Psihoterapia suportivă promovează coping-ul adaptativ. Terapeutul asistă pacientul în testarea realității și poate să-i ofere sfaturi cu privire la comportament;

Terapia comportamentală poate produce schimbarea, fără dezvoltarea conștientizării (înțelegerii) psihologice a cauzelor subiacente. Tehnicile includ reîntărirea pozitivă și negativă, expunerea graduală, tehnicile de relaxare, terapia de control a panicii, auto-monitorizarea și hipnoza. Terapia comportamentală este indicată în comportamentele maladaptive clar conturate, circumscrise;

Terapia cognitivă este de scurtă durată și acționează interactiv, cu teme de lucru pentru acasă și cu sarcini ce trebuie efectuate între sesiunile terapeutice, care sunt focalizate asupra corectării prespunerilor și cognițiilor distorsionate. Se pune accentul pe confruntarea și examinarea situațiilor care induc anxietate.

„Răspunsul pacienților tratați cu medicamente și cu terapii cognitive și comportamentale este semnificativ și constant mai bun decât răspunsul celor care nu au primit decât medicație”, subliniază medicul psihiatru Maria Brăgău.

 

Prevenirea anxietății

 

Stările de anxietate pot fi prevenite prin adoptarea unui stil de viață sănătos, cu obiceiuri care asigură echilibrul organismului, și prin limitarea lucrurilor care ne afectează sănătatea fizică și emoțională. Sportul și activitățile în aer liber eliberează endorfine la nivelul creierului, care ajută la eliminarea unor dureri fizice și joacă și un rol extrem de important în obținerea unei stări de bine. La fel de importantă este alimentația echilibrată, bogată în nutrienți (legume, fructe, cereale integrale), care menține nivelul de zahăr din sânge echilibrat pe parcursul zilei, și hidratarea adecvată.

Evitarea alcoolului, țigărilor, cofeinei și substanțelor halucinogene, care accentuează stările anxioase, ca și integrarea într-un mediu social confortabil, care să nu îi genereze pacientului stări de stres, ajută la prevenirea declanșării și alimentării stărilor de anxietate.

Este recomandat să se țină un jurnal în care să se noteze problemele care par că nu au rezolvare. Recitind, după un timp, cele scrise, ar putea ajuta la identificarea celor mai bune soluții.  Meditația, de asemenea, ajută la obținerea unei liniști interioare, chiar și în cele mai tensionate momente. La fel de eficient poate fi să se discute despre probleme cu cineva apropiat din familie, cu un prieten, cu un coleg în care persoana anxioasă are încredere sau cu un terapeut.

Odihna, somnul de calitate și evitarea unor surse de știri negative, situații catastrofale și incidente tragice ajută, de asemenea, la prevenirea anxietății.