Exercițiile fizice susținute nu măresc riscul de artrită la genunchi

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii Northwestern din Statele Unite încurajează persoanele care au fost avertizate că pot dezvolta o astfel de afecțiune, să practice activități fizice moderat, pentru a-și menține starea de sănătate.

Persoanele care suferă de leziuni la genunchi sau care au trecut prin intervenţii chirurgicale de artroscopie la ligamentul încrucişat anterior sau menisc sunt adesea avertizate că prezintă riscul de a dezvolta artrită la nivelul genunchiului. Cei mai mulți dintre pacienți preferă astfel să-și menajeze genunchiul, evitând să mai practice activități fizice susținute, de teamă să nu-și provoace noi probleme. Aceștia scad foarte mult în intensitate exercițiile fizice sau chiar renunță la ele definitiv, adoptând astfel un stil de viață mai sedentar.

Pentru că tot mai mulți oameni activi care au avut astfel de probleme la genunchi se plâng că nu mai pot să alerge sau să facă mișcare în mod susținut, un grup de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universităţii Northwestern din Chicago a realizat un studiu pentru a stabili în ce măsură influențează exercițiile fizice susținute, riscul de a dezvolta artrită la genunchi.

Studiul a inclus aproape 1.200 de persoane din mai multe oraşe americane, cu vârste cuprinse între 45 şi 79 de ani, care aveau un risc ridicat de artrită la genunchi, dar nu prezentau simptome. Participanţii au fost monitorizaţi o perioadă de până la zece ani, timp în care cercetătorii au constatat că practicarea pe termen lung a activităţilor fizice susţinute, precum joggingul, înotul, ciclismul, tenisul, dansul aerobic şi schiul, nu a fost asociată cu riscul de a dezvolta artrită la genunchi.

Din contră, cei care au practicat exerciţii viguroase prezentau un risc mai mic cu 30% de artrită la genunchi, însă autorii studiului au notat că acest lucru nu este considerat statistic semnificativ.

Coordonatoarea studiului, prof. Alison Chang, a declarat că „persoanele la risc s-ar putea să fie îngrijorate că participarea la activităţi sau exerciţii viguroase ar putea provoca durere şi daune suplimentare ale ţesuturilor. Pentru a atenua acest risc perceput, unii au redus sau au întrerupt activităţile fizice susţinute, deşi aceste activităţi sunt benefice pentru sănătatea fizică şi psihică. Rezultatele studiului nostru transmit un mesaj liniştitor, potrivit căruia adulţii cu risc mare de artrită a genunchiului pot practica în siguranţă activitate fizică susţinută, pe termen lung, la nivel moderat, pentru a-şi îmbunătăţi starea generală de sănătate şi starea de bine. Chiar și medicii pot lua în considerare recomandarea activităţilor fizice în cadrul îngrijirii standard pentru persoanele cu risc ridicat într-un stadiu incipient, atunci când implicarea activităţii fizice este posibilă”.