Știi și câștigi sănătate: Osteoporoza, boala oaselor fragile

Așa cum sugerează și denumirea, osteoporoza afectează țesutul osos și se caracterizează prin apariția unor porozități (găuri mici) din cauza cărora osul se rarefiază, devine mai fragil și se fracturează ușor. 

Contrar a ceea ce se crede, osul este un țesut viu, care se reînnoiește pe tot parcursul vieții prin resorbție (eliminarea osului vechi) și formare de os nou, dar atunci când resorbția depășește formarea, apare osteoporoza.

Dacă am putea privi în interiorul osului, acesta ar arăta ca un fagure de miere. Când apare osteoporoza, spațiile din interiorul fagurelui devin mai largi, iar osul care formează fagurele mai subțire. În plus, se subțiază și învelișul extern al osului, acesta devine subțire și fragil, favorizând astfel fracturile. Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la șold, la încheietura mâinii sau la coloana vertebrală. 

Din fericire, aceste neplăceri pot fi evitate prin asigurarea unui management adecvat al bolii, iar acest lucru este posibil prin diagnosticarea precoce și administrarea de tratamente adecvate, inovative și personalizate, care sunt și la dispoziția pacienților din România.

 

Osteoporoza este o boală „silențioasă”, debutează și evoluează fără simptome specifice, iar pierderea de masă osoasă nu determină niciun simptom la început. Scăderea în înălțime, coloana încovoiată din cauza fracturilor de tip tasare vertebrală sunt semne ce pot anunța instalarea osteoporozei și ar trebui să cerem ajutorul medicilor. De multe ori însă, diagnosticul este stabilit tardiv, când apare prima fractură, afecțiunea este atunci într-un stadiu avansat, afectând ireversibil calitatea vieții pacienților, dar și pe cea a familiilor care trebuie să îi aibă în grijă.

Fracturile care apar pe oasele osteoporotice se produc la traumatisme minore (simpla căderea de la propria înălțime, tuse, strănut, anumite mișcări ale corpului) și se vindecă mai greu (de cele mai multe ori necesită protezare). Refacerea este de lungă durată și, uneori, nu se mai poate reveni la gradul de funcționalitate anterior.

Deși afectează preponderent femeile, osteoporoza apare și la bărbați. Bărbații au capital osos mai mare decât al femeilor, iar pierderea de masă osoasă începe mai târziu și progresează lent, iar astfel este explicată apariția mai tardivă a osteoporozei în cazul lor. Cel mai mare risc de dezvolta osteoporoză îl femeile albe și cele asiatice, în special după vârsta intrării la menopauză, cand se pierde efectul protectiv al hormonului estrogen.

Osteoporoza poate fi prevenită prin numeroase metode, de la administrarea anumitor medicamente până la schimbarea stilului de viață, urmând o dietă sănătoasă și practicând mișcare regulat. Alimentația și exercițiile fizice pot ajuta la prevenirea pierderii osoase și la întărirea oaselor.

 

Riscul de a dezvolta osteoporoza depinde, parțial, de cât de multă masă osoasă ai atins până la împlinirea vârstei de 30 de ani. Nu toată lumea pleacă de la un capital osos normal, iar rata de pierdere anuală poate varia de la o persoana la alta, în funcție de mai mulți factori. Principalii factori de risc în osteoporoză sunt sexul și debutul perioadei de menopauză, dar există însă și factori de risc suplimentări, cum ar fi stilul de viață, starea de sănătate și administrarea anumitor medicamente.

Cu cât există mai multă masă osoasă, cu atât scade riscul de a face osteoporoză odată cu înaintarea în vârstă. Achiziția de masă osoasă se face de la naștere, atinge un maxim în jurul vârstei de 25-30 de ani – care se menține aproximativ 10 ani, după care începe pierderea treptată de masă osoasă, mai accentuată la femei în postmenopauză. Terapia cu estrogeni, mai ales atunci când este administrată la scurt timp după menopauză, poate ajuta la menținerea densității osoase. Cu toate acestea, poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge, de cancer endometrial, cancer de sân și de boli de inimă, de aceea în ultimul timp se folosesc și medicamente care imită efectele benefice ale estrogenilor la femeile aflate la menopauză, iar astfel sunt evitate riscurile asociate estrogenilor.

La bărbați, osteoporoza poate fi legată de o scădere treptată a nivelului de testosteron din organism. Prin urmare, terapia de substitutie cu testosteron poate ajuta la imbunatatirea simptomelor asociate testosteronului scazut.

 

Testul standard recomandat pentru depistarea osteoporozei este osteodensitometria DEXA (dual energy X-ray absorbtiometry) sau, mai simplu „test de osteoporoză”. Se realizează cu ajutorul unui aparat ce emite radiații X pentru a determina densitatea osoasă, are un grad de iradiere scăzut, nu este dureros, durează 5-15 minute, nu necesită pregătire prealabilă, iar rezultatele se eliberează pe loc. Cel mai frecvent, densitatea osoasă se măsoară la nivelul coloanei lombare, șoldului și oaselor antebrațului.

Testul DEXA este recomandat femeilor cam la 2-3 ani de la instalarea menopauzei, bărbaților de peste 70 de ani, persoanelor flate în tratament cu corticosteroizi mai mult de 3 luni, persoanelor cu istoric familial de fractură de șold la unul dintre părinți, celor cu boală celiacă, boală inflamatorie intestinală, boli renale sau hepatice cronice, lupus, cancer, mielom multiplu, artrită reumatoidă, precum și celor care au deficit sau exces al unor hormoni ce se asociază cu osteoporoza: hipertioidism (exces de hormoni tiroidieni), hiperparatiroidism (exces de parathormon), exces de cortizol, deficit de hormoni feminini sau masculini. În cazul celor care au făcut o investigație cu bariu sau cu substanță de contrast iodată li se recomandă ca testul să fie efectuat la cel puțin o săptămână de la efectuarea acestor investigații.

 

Factorii de risc nemodificabili sunt: sexul – femeile au mai mari șanse de a dezvolta osteoporoză decât bărbații; vârsta – riscul de osteoporoză crește odată cu vârsta;  rasa – femeile caucaziene sau de origine asiatică au cel mai mare risc de osteoporoză; istoricul familial –  persoanele care au cazuri de osteoporoză în familie, în special dacă rudele au suferit o fractură de șold, au un risc mai mare de osteoporoză; constituția fizică – femeile și bărbații de statură mică tind să aiba un risc mai mare de osteoporoză; nivelul hormonal – osteoporoza este mai frecventă la persoanele care au fie un nivel prea mare sau prea mic de anumiți hormoni, cum ar fi hormoni sexuali, hormoni tiroidieni sau hormoni secretați de glandele suprarenale.

Factori de risc modificabili sunt: dieta – riscul de osteoporoză este mai mare la persoanele cu un aport scăzut de calciu și tulburări de alimentație; consumul de steroizi și anumite medicamente – utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor interferează cu procesul de reconstrucție osoasă. De asemenea, osteoporoza a fost asociată cu medicamente utilizate pentru combaterea sau prevenirea unor afecțiuni precum convulsii, reflux gastric, cancer, respingerea transplantului; alte afectiuni –  riscul de osteoporoza este mai mare la persoanele diagnosticate cu boală celiacă, boală inflamatorie intestinală, boli renale sau hepatice, lupus, cancer, mielom multiplu, artrită reumatoidă; lipsa mișcarii; consumul excesiv de alcool; fumatul.

 

Tratarea osteoporozei costă satele Uniuni Europene 37 de miliarde de euro în fiecare an, se arată într-un raport al Fundației Internaționale pentru Osteoporoză (IOF). Din cele 37 de miliarde de euro, două treimi sunt destinate tratamentelor pentru vindecarea fracturilor produse în urma slăbirii oaselor, 5% prevenirii bolii prin medicație și 29% recuperării pacienților care au suferit fracturi. Studiul avertizează că dacă nu se vor lua măsuri de prevenire a acestei afecțiuni, inclusiv de creștere a investițiilor în acest scop, cheltuielile cu tratarea osteoporozei vor crește considerabil. IOF prognozează că numarul persoanelor care suferă de aceasa boală va crește cu 25% în următorii 20 de ani.

În România, conform ultimelor statistici, peste un milion de persoane suferă de osteoporoză, iar povara economică estimată îngrijirii fracturilor de fragilitate este estimată la 151 de milioane de euro în 2025. La un an de la apariția unei fracturi de șold, 40% din pacienți nu se mai pot deplasa fără ajutor și 80% au nevoie de asistență pentru activități uzuale. De asemenea, zilele de spitalizare generate de osteoporoză le depășesc pe cele pentru cancer de sân, infarct sau diabet. Medicii specialiști spun că, după o fractură de fragilitate, pacienții sunt de 5 ori mai expuși la o a doua fractură în următorii doi ani.

În concluzie, osteoporoza nu este doar o îmbătrânire a oaselor, este o afecțiune complexă, silențioasă mult timp, cu consecințe grave asupra sănătății, iar diagnosticul precoce și tratamentul corespunzător pot preveni apariția fracturilor și consecințele lor. Prezentrea la medic pentru investigații și stabilirea unui tratament adecvat va minimiza pierderea osoasă, va scădea riscul de fractură, va ajuta la controlul durerii și prevenirea apariției dizabilităților.

 

Surse: www.mayoclinic.org; www.health.harvard.edu

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical.